luni, 29 iunie 2015


Un gand, o bucatica de hartie
cate un moment de simplitate infricosatoare,
am impresia ca cineva si-a lasat dinadins vocea
sa se prelinga pe trupul meu in timp ce scriam.
Apoi s-a decis sa plece si sa ma lase cu toate sonoritatile astea in cap.
Imi trebuie o noua cutie sa le depozitez.
Dar stii ceva, mai bine imi fac vesminte din ele
poate asa voi intelege ce simti cand le citesti
 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu