sâmbătă, 25 iulie 2015

                                                      Noapte buna, suflet iubit!





duminică, 19 iulie 2015

https://www.wattpad.com/149663947-o-iubire-pe-hartie-capitolul-2-partea-1
Acel ceva in bezna din ochii lui;ceva asemenea unei luminii puternice ce ma readuce la viata, ma trezeste din betia mult prea amara a amintirilor… Eco interior ce imi surazi trist apoi devi doar fum; fum al ultimei mele tigari…
Sunt prinsa la mijloc, intre ce a fost si ce ar putea urma...


Realitatea generala nu exista, fiecare clipa pe care o traim este o combinatie formata din amintirile celor mai recente 15 sec din vietile noastre. Asadar o combinatie care difera de realitatea propiu-zisa si difera de la o persoana la alta, in functie de 15 sec ale fiecaruia. Diferentele de perceptie asupra realitatii se explica prin faptul ca fiecare dintre noi isi traieste propiile insiruiri de clipe..o realitate "alterata" de secundele traite anterior. Daca acele 15 sec ti-au atras atentia se vor stoca in realitatea ta si isi vor gasi un loc.
Si chiar daca acum pare imposibil ca doi oameni sa poata trai exact aceeasi clipa, ramâne totusi posibil ca acei doi oameni sa poata simti exact aceeasi clipa. Totul e sa caute acesta clipa. Si, în acel scurt moment, sa se (re)gaseasca.Totul se învârte în jurul nostru, al tuturor. O lume întreaga, descoperita în mod unic de fiecare suflet.

vineri, 17 iulie 2015


Calatoria te poarta atât unde vrei, cât si unde nu te astepti… Acolo unde gândul ajunge, dar nu spera, acolo unde vieti anterioare îsi întâlnesc contemporaneitatea.

Ma întregesc intr-o persoana care nu m-a intrebat niciodata cine sunt!

miercuri, 15 iulie 2015

                                                     Capitolul 1/ partea 2

 Acum sunt opusa a ceea ce am fost. O barca in bataia vantului care navigheaza pe apele resemnarii, dar stie încotro o duc...Cu toti privim. Important este ceea ce vedem, nu?!
 Uneori iubirea te face sa plangi, si te consuma cu lingurita, ca pe un desert ..ce trebuie savurat..in care fiecare papila gustativa ia contact cu suferinta..o analizeaza, o savureaza si apoi iti lasa acel gust dulce-amarui.
 Si trezirea la realitate e asa de grea…
 Cu putina maiestrie as putea sa fiu ..doar o umbra. Umbra cui?

 Caci ma descopar in fiecare dimieata cand ma privesc in oglinda... O alta eu, mai trista, ridata, alteori ma analizeaz patrunzator observand cat de vulnerabila pot fii..

 Cafeaua de dimineata e mult mai amara si cu toate ca mereu sunt certata din cauza consumului excesiv ..nu ma pot satura de gustul ei.. de caldura ei..singura care-si mai face loc sa-mi incalzeasca simturile.

 Zilele  se scurg intre munca, muzica, caietul meu in care imi adun clipele, panzele care asteapta sa le dau   viata si singuratatea in care am ales sa-mi fie partenera de viata..O rutina invidiata de altii si detestata de mine uneori. Imi doresc sa fac mai mult, sa pot mai mult, sa insemne ceva cu adevarat si pentru ceilalti.. nu numai pentru Ego-ul meu.

 Cand alegi singuratatea limita iti este impusa doar de  tine... Prezentul sta parsiv într-un colt de camera si zâmbeste, parca si-ar spune: Scumpa mea, asta este tot ce ai! Poti doar sa speri la ziua de mâine, la urmatoarea dimineata, la urmatoarea sansa când te vei trezi din somn si vezi ca nu mai ploua cum iti place tie, ca soarele inca straluceste..
 Astazi nu am niciun plan, voi lenevi, voi citi ceva, voi intra pe site sa mai socializez cu lumea..uneori imi face bine, ma destinde..surprinzator cum ne deschidem sufletele in fata necunoscutilor si langa cei dragi nu reusim sa ne spunem ofurile.. din teama de-a nu fi vulnerabili, descoperiti, recunoscuti, etichetati.
 Chiar daca nu intru foarte des, sau lipsesc o perioada am format un cerc de prieteni ..
  Ne salutam, ne intrebam ce-am mai facut..este placut cum cineva se gandeste la tine chiar daca nu te cunoaste personal..Zambesc..gandul imi zboara iarasi la Matei. De ce traiesc cu impresia ca intentionat nu intra cu zilele. De ce am impresia ca se joaca cu mine?

 Incep sa ma detest ca ma gandesc la el..Este un joc psihologic..atat de cunoscut. Pot spune ca am multi admiratori aici, eu nu caut atentie din partea nimanui, imi doresc doar sa pot conversa. Este greu de inteles uneori, mai ales de catre cei ce nu te cunosc. Si eu sunt la fel de anonima pentru ceilalti, cum este Matei pentru mine. Si stiu ca acest mister instiga..

 Stiu asta pe propriam piele.. si am sa va arat cateva exemple :


:))... Din intrebarile si raspunsuri, am incercat sa'mi fac un portret imaginar al tau... si am ajuns la o constatare, poate ca gresesc: varsta intre 20-28 ani, inaltime 1.60-1.75...bruneta...si cred ca nu locuiesti in Romania...dar cu studii superioare...?

:)) Daca am sa-ti spun sincer ca doar una dintre ele este reala..vei fi dezamagit? Nu sunt bruneta, sunt mai inalta, nu locuiesc in Bucuresti decat pe scurte perioade din an, si da, nu locuiesc in tara. Nu am studii superioare

----------------------------------------------------------------------------------------------------

 deci esti fata sub "Frozen" ce chip avem ? :) :*? 
:)) avem, avem..dar, din pacate, absent aici :)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 Parere : nu prea te cunosc si nici nu stiu daca in poza de profil esti tu . Pui niste întrebari grozave ce îti dau de gândit dar si greu de înteles ( unele) :)) . Probabil ai o inima mare , esti comunicativ/a si frumos/frumoasa cred :*

 Multumesc. De ce cu anonim? Multi m-au rugat sa-i scot din lista, sa nu mai pun intrebari tampite. Este ok..ii inteleg..eu am 2413 intrebari la care nu am raspuns..Ma bucur ca-ti plac intrebarile, voi incerca sa caut si alt gen 


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

 Este doar o parte amuzanta din conversatiile purtate. Si oarecum incep sa le inteleg curiozitatea. Si eu sunt curioasa in legatura cu el. Dar niciodata nu as face un caz din asta sau nu m-as trezi intreband sau insistand.

 Este deja tarziu, asa ca inchei orice conversatie si ma pregatesc sa ma duc in lumea viselor. In timp ce ma spal pe dinti ma privesc in oglinda si ma intreb ce-mi doresc cu adevarat. Ma privesc din afara..ma desprind de mine pentru o secunda, ma studiez curioasa..

 Imi revin repede si ma duc in dormitor. Imi imbrac pijamalele cu 2 numere mai mari..mereu le cumpar asa..imi place senzatia de lejer si faptul ca-mi da o nota de copil, cu toate ca prin statura mea sunt destul de impunatoare..imi pregatesc muzica de relaxare si ma bag in pat atintind tavanul.  Ma pierd in ganduri...

 Sunt uneori atat de copila, imi place sa privesc cerul pana ametesc. Iubesc mirosul de hartie..ati mangaiat vreodata o coala de hartie noua si o foaie de carte veche? Cartile vechi au miros de pamant. Imi plac podurile caselor, ascund atat de mult mister, trebuie doar sa  sa le descoperi si-ti vor spune povestii incredibile...

 Iubesc natura in toata spendoarea ei..cei mai multi dintre noi traim atat de superficial..este adevarat ca suntem cu toti partial orbi, dar noi nu vedem nici ceea ce putem vedea..mereu incerc sa gasesc o scuza pentru toata superficialitatea asta..pentru garaba cu care ne inconjuram si uitam sa mai traim..

 Iubesc ploaia..imi spala sufletul si ma curata de ganduri..

 Iubesc la fel de tare prima ninsoare..Probabil si la 80 de ani voi privi cu nasul lipit de geam, primi fulgi de nea... Iubesc sa ma plimb cu bicicleta.. simt adierea vantului cum imi mangaie fata..sa zambesc naturii..florilor, ce le intalnesc in drumul meu..sa ma cert cu gazele, care nu-mi dau pace si vor sa vina cu mine in plimbarea mea..

 Iubesc gargaritele..sunt superbe..nu stiu de unde apar si unde dispar..cu ce se hranesc..sunt atat de perfecte..parca ar fi pictate..Imi place sa le studiez si de fiecare data raman la fel de surprinsa de gingasia lor..le las se se plimbe pe degetele mele intrebandu-le, de unde vin si unde se duc..ce minunatii au intalnit in drumul lor..daca au o tara a lor, unde se retrag toate ca apoi sa ravina sa ne bucure privirea..

 Sunt foarte emotiva, cu toate ca am fost educata in spiritul sever al supravietuiri.. dar nu voi reusi niciodata sa trec pe langa un batran fara sa-l ajut,  sa-l privesc.. lacrimand ..intrebandu-ma ce viata a avut, daca are copii, ce mananca, unde doarme, cu ce-a gresit de soarta la aruncat pe strada.

 Am crezut ca sunt calita, dar cu adevarat cele invatate au fost nule in momentul in care am aflat ca lumea mea se prabuseste.
 O boala a aparut neinvitata si mi-a invadat trupul. Am cazut intr-o depresie uriasa..eram o leguma..tot ceea ce invatase mintea si corpul meu ..nu se regaseau..a durat aproape un an..a fost groaznic..apoi usor , usor am inceput sa inteleg, sa-mi aduc aminte tot ce am invatat.

 Am inceput sa lucrez cu mine..zilnic..si am reusit sa ma ridic din groapa,  apoi sa ma mentin la nivelul asta. Nu este usor, dar nu este nicio masca...sunt doar eu..in situatia data..si profit de ceea ce am.
 M-am trezit tarziu, ceea ce rar se intmpla. Intr-adevar aseara m-am lasat dusa de val, acompaniata de muzica lui David si am adormit spre dimineata.  Am apucat drumul spre bucatarie, am pus apa la fiert si am plecat spre baie aproape impiedicandu-ma in pijamale.

 M-am uitat pentru o secunda la periuta de dinti, mereu ma intreb in asemenea situatii de ce nu-mi cumpar una electica sa faca treaba in locul meu! M-am asezat pe cada si desi mana isi facea datoria frecand de zor ..eu inca dormitam..Cand am obosit intr-un final m-am ridicat si mi-am clatit gura privindu-ma in oglinda..
 Doamne ce bine ca sunt singura..ce fata am! Am plecat spre bucatarie unde apa pentru cafea clocotea de zor, mi-am facut cafeaua si privesc in jurul meu.

 Deschid laptop-ul si ma bucur de cafeaua calda privind in gol la tastatura, nestiind ce anume vreau sa fac...

 Ma decid sa ascult un pic de muzica. Incep in ordine sa-mi deschid fisierele. Recitesc ceea ce-am scris aseara si imi vine sa sterg tot . Aceasi senzatie o am in fiecare dimineata!
 Las totul cum este si deschid site-ul sa verific ce mai este nou. Am un mesaj, inima imi bate cu putere la citirea lui:

- Scumpa Carla, ma tot gandesc la tine! Sper ca esti bine si de asemenea imi doresc sa stam de vorba. Am sa te rog sa alegi o alta cale de contact. In cazul in care esti dispusa sa purtam o conversatie decenta, lasa-mi adresa pe pagina mea. Sper sa vorbim cat mai curand. Umilul tau admirator, Matei. O zi minunata Alteta!

 Toate simturile sau trezit la viata. Priveam ecranul si nu-mi venea sa cred. Exact in ziua in care am dormit si eu mai mult, a intrat Matei. Si acum ce fac? O alta cale..Clar, imi doream sa stam de vorba!

 Am incercat sa-mi stapanesc emotia, sa gandesc lucid. Mi-am savurat cafeaua rasucind problema pe toate partile, intr-un final am decis ca  G-mail era cel mai corect.
 I-am lasat mesajul cu adresa. Incercam sa-mi dau seama ce urmareste. Imi tot repet intruna, sa nu ma mai gandesc atat la el.
 Nu am dreptul sa ma atasez emotional de nimeni. Am decis asta cu un an in urma si asa va ramane. Sunt destui cei ce-mi duc grija..

 Iar eu nu am dreptul sa las pe nimeni in preajma mea. In acelasi timp imi spun ca nu gresesc cu nimic daca port o conversatie. Poate nici  nu vom avea ce sa vorbim. Poate e doar un moft. Ma intriga..

 Restul zilei am fost oarecum debusolata si visatoare. Am iesit la o scurta plimbare sa-mi aerisesc mintea,  sa scap de prezenta lui Matei care imi bantuia fiinta

 M-am imbracat lejer si am iesit din casa cu gandul sa ma plimb. In fata casei am zarit bicicleta care-mi facea cu ochiul. M-am urcat pe ea si am plecat fara o ruta...Ma plimbam pe strazile satului si priveam frumusetea naturii.

 Vantul adia usor si era superb..ma simteam fericita! Zambeam aiurea fara sa am un motiv..Am iesit din sat si am plecat spre orasul invecinat care se afla la 9 km distanta.

 Pe drum am oprit langa un lan de grau,  arata ca o mare aurie in bataia vantului..Macii se zareau printre spicele de grau ..atat de multa liniste si frumusete ca nu-ti venea sa pleci de acolo.

 M-am asezat langa marginea lanului si ma jucam cu spicele de grau:))

 Va aduceti aminte cum ne jucam cu totii cand eram mici? Rupeam un spic de grau si-l asezam intre palme..apoi frecand palmele in sus si-n jos, spicul isi facea loc si iesind la suprafata..

 Am ramas acolo pret de o jumatate de ora gandindu-ma..Exact cand vroiam sa ma ridic, am simtit vibratia telefonului..Era Matei. Nu stiam ce sa fac; daca sa-i raspund sau sa astept intai sa ajung acasa..Stiam de asemenea ca nu are foarte mult timp liber la dispozitie..deci riscam sa mai astept cateva zile daca pierdeam ocazia.

 Deschid mesajul si citesc:

- Buna ziua, scumpa Carla!
- Buna Matei!
- Ma bucur ca ai fost inteleapta si ai ales sa vorbim pe aceasta cale. Cu toate ca nu mi-ar fi displacut sa-mi lasi un numar de telefon, sa ma delectez cu vocea ta!
- Alte dorinte Majestate?!
- Ha ha, am devenit egali? Ce onoare! Imi era dor sa stau de vorba cu tine
- Vorbim mereu....dar fiecare la ecoul din oglinda
- Cum e soarele in tara ta? Dar ploaia? Cum arati, scumpa Carla?
- Stralucitor, ploaia mereu frumoasa. Iubesc ploaia!
- Stiu..Cum arati acum, ce faci, cum esti imbracata, cum mirosi?
- Ha ha ha, esti simpatic!
- Stiu, mi se spune adesea. Imi poti raspunde, te rog?!
- Hmm..Sunt imbracata in pantaloni scurti in carouri, tricou, tenesi si o esarfa legata pe cap. Stau pe marginea unui lan de grau si miros a mere verzi si menta
- Iti razi de mine sau vrei sa ma inebunesti asa din prima?
- Ai intrebat si am raspuns:)
- Cum ai ajuns acolo? Cum sa mirosi a mere verzi si menta langa un lan de grau? Esti un vis?
- Matei, nu te prinde ipostaza asta de cuceritor :))
- Eu vorbesc cat se poate de serios. Cum ai ajuns acolo? Ce cauti acolo? De ce esti acolo?
- Am iesit la o scurta plimbare cu bicicleta. In drumul meu nu am putut rezista tentatei de a ma recreea un pic in linistea si frumusetea ce ma inconjoara. Si miros a mere verzi si a menta pentru ca asa miroase pielea mea.   Ma voi indrepta spre urmatorul oras unde voi opri sa mananc o inghetata. Tu ce faci? Unde esti?
- In avion cu treaba. Daca aveai GPS-ul activat probabil eram tentat sa schimb ruta si sa stric frumusete de lan. Nu gasesc coordonatele. Inghetata? Ce aroma preferi?
- Pepene galben sau menta
- Interesant!
- Ce anume este asa interesant?
- Fiinta ta.
- Ma provoci?
- Esti o provocare inascuta, intai si intai pentru tine
- Nu are sens sa ne ''flagelam'' nici cu linguseli fata de noi insine si nici cu multe critici dure
- ....Esti placuta!
- Deja te-am plictisit?
- Daca depui eforturi...sa stii ca nu prea da rezultate:)))
- Esti ok Matei?
- Mai ai venin?.....ca am obosit cu scutul in mana..
- Nu mai am...dar asa functionez eu
- Da. .....nici ca nu ai o placere vinovata sa vezi ''reactii'' !
- Inca ma intreb daca esti real? Si am nevoie de dovezi :)))))))))))
- Da....am observat ca te intrebi despre mine ce eu cu putin succes reusesc sa ma intreb..
facem schimb de intrebari retorice?
- Nu:))
- Ale mele sunt ''al naibii'' de ''consumatoare''
- Da ?
- Sigur nu vrei una, doua? macar sa iti ia mintea un pic
- Uimeste-ma...
- De ce am de oferit, pentru cate suflete sunt pe Pamant, daca un suflet de pe pamant nu are dispozitie?
- Esti convins ca nu are? Ai o certitudine?
- Nu, am o experienta. Nu face cat o certitudine..asta e sigur. Dar....e ''functionala'' in mare parte.
- De ce nu incerci sa te convingi? Ce te retine? Niciodata nu ai destula experienta
- Pentru ca a ma convinge inseamna sa aduc lamuriri mie..si asta suna a un caine care isi musca terminatia coloanei.... eu nu ma conving...eu voi avea convingerea.
- Mai ales cand subiectul difera..Hmm cata siguranta, de unde?
- Inca nu am gasit lipsa amprentelor....doar amprente peste tot....ce imi spun ca inca nu ploua asa cum ne place noua....inca e potop, de insensibilitate
- Mai creierit un pic...
- Stai sa vezi cand vine tornada.:)) Asta doar din cauza ca fac ce vreau din creierul meu :))
- La mine e mai simplu...am mai mult spatiu...liber
- Si la tine spune ca e ''cea mai buna prietena''?
- Nu inteleg..am doar un neuron si ala obosit!:))) Se pune daca sunt blonda?
- Eu am avut in viata mea o fata blonda....
- Si ce-ai facut cu ea?:)))
- Ce a vrut ea
- Si la final?!:))
- Si la final la fel.
- Nu cred...:)))
- Ok! :))
- Gata, nu mai spun nimic.
- Satisfacuta?.....imi este greu sa admit ca esti satisfacuta
- Incotro te indrepti?
- As vrea sa spun: Spre tine!
- Ok, inteleg ca eviti sa-mi raspunzi
- Ti-am raspuns cat se poate de sincer. Ma indrept inspre un loc insorit si cu multa frumusete. Ar fi placut sa te am langa mine.
- De ce Matei, ai ramas fara admiratoare?
- Doamne, cat iubesc cand te transformi intr-un arici! Nu Altea, sunt mereu prezente si dornice. Eu am exprimat dorinta mea, nu a lor:)
- Vei lipsi mult?
- Din viata ta, nu. Voi absenta in jur de o saptamana. De ce?
- Curiozitatea:)
- Imi incerc din nou norocul. Imi poti da numarul de telefon? Asa legatura dintre noi ar fi mult mai stransa! Sau imi poti lasa adresa ta, as veni cu placere sa imi beau cafeaua dimineata cu tine:) Promit sa aduc mereu croissante proaspete
- Matei visezi? Mi-ai lasat senzatia ca esti destul de cerebral ..cum poti gandi ca ti-as da numarul de telefon sau adresa. Nici macar nu stiu cine esti!
- Sunt cine vrei tu si tot ceea ce ti-ai dorit!
- Ha ha ha asa vrajesti toate fetele? Patetic!
- Intreaba-ma ce vrei si iti voi raspunde. Apoi la final vom vedea..Si crede-ma, va veni si ziua in care iti voi reaminti aceasta parte a conversatiei. Dar vreau sa te privesc in ochi cand vom vorbi despre ea. Ochii nu mint niciodata!
- Nu am nicio curiozitate. Si incearca sa te trezesti la realitate chiar daca acum esti la propiu printre nori, noi doi fata in fata! :)))
- Alteta, ma scuzati daca am fost nepoliticos. Nu a fost in intentia mea. Si aveti perfecta dreptate. Voi cobora cu picioarele pe pamant. O zi minunata si ai grija de tine!
- Mersi asemenea, Matei!

 Priveam ecranul telefonului si nu-mi venea a crede, asteptam sa mai spuna ceva.

 Am inceput sa recitesc conversatia in speranta ca-i voi da timp sa se razgandeasca, vazand ca raman on. Au trecut cel putin 20 de minute si nimic. Eram dezamagita de mine, l-am gonit.

 Stiu ca sunt buna la asta, sa alung oameni din preajma mea, sa-i ranesc in asa fel incat sa nu-si doreasca sa se intoarca. Prefer aceasta alternativa. Mai bine sa fiu considerata o  egoista fara inima decat sa se ataseze de mine si apoi sa sufere. Cand esti crud, rau ..nimeni nu-ti simte lipsa..nu-ti duce dorul..e mai bine asa! M-am ridicat si am plecat  spre oras. Pedalam cu viteza si o mie de ganduri imi treceau prin minte. Nu vedeam nimic din ce ma inconjoara. Ziua aceea superba a ramas undeva in urma mea. Raceala ce-mi stapanea fiinta isi spune-a cuvantul. Raceala aceea educata in timp, cum spunea Matei.

 Ei da, avea atata dreptate! Cum putea cineva sa-si de-a seama despre asta doar din niste randuri scrise? Se pare ca este un fin observator. Are un fel aparte de-a purta o conversatie. Hmm, acum chiar si eu ma intrebam ce voce are, cum arata..

  Nici nu am realizat cand am ajuns in oras. M-am indreptat spre gelaterie si am ocupat un loc la o masa. Stiind ce vreau, nu am citit lista, dar am inceput sa recitesc conversatia cu Matei.

 Este amuzant intr-un mod placut si deloc plictisitor. Stie sa te faca sa te simti bine, are un sarm aparte. Genul de barbat galant si periculos pentru orice fata visatoare. A spus ca se afla in avion. Ma intreb cum folosea telefonul sau tableta din moment ce se afla in timpul zborului, curios?! Se indreapta catre o tara frumoasa..nici macar nu am avut inspiratia sa-l intreb unde anume. Si daca este asa cum spune si este inconjurat de admiratoare care stau sa-i faca pe plac, ce anume cauta in compania mea? Oare ce urmareste cu adevarat? Si ce cauta o asemenea persoana pe un site de genul. Foarte mute semne de intrebare.

 Sa presupunem ca are o oarecare situatie materiala care-i permite sa calatoreasca. Are un anumit statut..Ce  cauta in realitate?!
 Pare o persoana foarte sigura pe ea si probabil ca totul face parte dintr-un plan. Deja am devenit paranoia...

 Imi comand portie dubla de inghetata si ma scufund in ganduri.
Trebuie sa stau de vorba serios cu mine insumi. Se pare ca ma pierd in fiecare minut din momentul in care l-am cunoscut pe acest strain.
 M-am intors acasa rupta de oboseala si fara chef de nimic altceva.  Am facut o baie in speranta ca imi voi ridica moralu, si va dispare starea de apatie. Nimic..
 M-am apucat anevoie sa-mi fac ordine pe birou. Cea mai mare pedeapsa pentru mine este sa imi tin ordine in acte..De multe ori biroul meu zace plin de hartii mototolite, scrisori care nu au fost deschise, intuind de unde si ce se afla in ele, nici macar deranjul sa le arunc la cos nu l-am avut. Si multe alte foii cu notite aruncate la intamplare. Asa ca urmatoarele ore  le-am ocupat cu aranjatul actelor in dosare.

 Era tarziu si nu mai aveam chef sa fac nimic altceva. Imi doream doar un somn bun si sa nu ma mai gandesc.
Si daca pleci, si daca-mi spui Adio
si daca-ti pierzi cuvintele,
doar o litera ne desparte de crudul adevar
doar o simpla consoana da mai multa forta
decat un I pe care trebuie mereu sa pui 
punctul.
Consoanele sunt in mod necesar masculine
Iar vocalele muieri.
Un alt cuvant care-mi place,
dar sa nu-l sectionam si pe asta
Cum spuneam, sunt nenascuta inca
de vrei sa-mi spui Adio, spune-mi
dar nu ma vei UITA
 
Si ma doare fara tine distanta, timpul, toata lipsa de noi din acest prezent si meschin ramas solitar: eu.
Am pact cu noaptea sa ma prefac ca dorm, in lipsa ta, dar eu doar ma anesteziez cateva ore pana cand o iau de la capat cu dorul prea mare de tine.

marți, 14 iulie 2015

O iubire pe hartie /Capitolul 1


                                       Prolog




Cine spune ca timpul nu sta-n loc? Ba sta si inca cum! Se aseaza frumos langa tine si este martor la tot. Nu se grabeste. Eu am facut un pact cu el! Dupa ce m-a urmarit ore, zile, in care nu reuseam sa-mi stapanesc lacrimile, sapatamani in care ma sfarseam de dorul tau..Dupa ce a vazut ca nu pot sa-mi inabus suspinele si nici sa plang in soapta... a oftat alaturi de mine..Cand a vazut ca pereti inimii mele incepusera sa faca igrasie de la atatea lacrimi, mi-a spus soptit: Nu mai plange ca nu esti singura, voi sta aici cu tine..
M-a ajutat sa inteleg, mi-a spus povestit..dar eu tot suspinam, iar printre cuvinte ca : dor, iubire, rabdare, incepeam din nou sa plang..
Atunci s-a gandit sa-mi propuna altceva..Sa-mi construiesc o lumea a mea, o lume unde sa te intalnesc, unde sa te am, sa te visesz. Asa am facut.
 Era mai bine, decat nimic. Intelept timpul, stie el ce zice..doar e vesnic, a vazut si auzit atatea!..
Asa, am adunat vise si iluzii, erai primul care ma sarutai dimineata si cel care ofereai imbratisarea din urma. Tresaream la cuvintele intunericului.. crezand ca sunt ale tale, la adierea vantului, crezand ca imi respiri.
Timpul a spus: Eu sunt aici cu tine, dar am si alte treburi. Ce-ar fi sa scrii tu tot, iar cand revin sa-mi poti citi. Asa nu se va pierde nimic.
L-am privit trista: Cum, pleci si tu? Dar ce voi face ?
Iar el mi-a spus zambind: Vei trai, prin mine si prin lumea ta scrisa de tine!.. M-a sarutat pe frunte si-a zburat...


                                                                                  ***************::::::****************


-Asta poate vedea oricine citeste pagina mea si are un dram de minte, am crezut ca daca  imi urmaresti pagina ai inteles mai mult de atat, m-am inselat..

-Mai mult de atat intr-un timp atat de scurt.....tu ai trait ani, si ceri raspunsuri intr-o clipa......

-Nu ma cunosti, nimeni nu ma cunoaste, nici nu ma asteptam?

-Cateodata zic ca te cunosc.....apoi te inchizi in cochilia ta...lumea ta in care esti ascunsa....o lume pe care inca nu ai dezvaluit-o...

-Tu ce vezi cand ma privesti ??

-Ceva foarte sensibil si tare....cristalizat....

-Si de ce-ti pasa de mine?

-Imi pasa...si o iau ca pe o responsabilitate....?

-Ce anume? Faptul ca-ti pasa?

-Mie imi poti spune orice....sunt pentru a te asculta..?

-Cine a spus ca vreau sa stam de vorba?

-Cum te mai simti??

-Nu stiu. Cred ca.. nu simt, asa sunt eu mai dificila!

-Tu te vezi dificila? Cu toane, le vom depasi...nu esti dificila, doar (exigenta)?

-Eu nu caut nimic altceva in afara de o conversatie, un gand, felul oamenilor de-a vedea realitatea..atat.

-Ramane doar sa vorbim...iti respect alegerea!

- Sa spunem ca este un fel de studiu..Din cateva sute de persoane poti gasi si raspunsuri din care poti invata sau care sa-ti trezeasca semne reale de intrebare

-Stiu, doar m-ai surprins.....si e o calitate a ta...!

-De ce?

-De ce?! Pentru ca nu ceri nimic decat sa stam de vorba.....e unic...si te cred pt ca vine din tine

-De ce spui asta? Nu ma cunosti, iti repet. Ce sti tu despre mine?

-Pui multa munca si intensitate din tine....asa cum tu faci un tablou frumos din bucati brute, in ceva ce te exprima..asa si cu identitatea ta...e in lucru o opera desavarsita. Cum reusesti sa iti aduni puterile??


-Pictand, gandidu-ma la oamenii bolnavi, tristi, suparati, distrusi de soarta, flamanzi, si atunci imi dau seama ca sunt doar o rasfatata si imi revin. Te-am alungat de multe ori, de ce n-ai plecat, de ce ai revenit mereu ?


-Stiu ca m-ai alungat....dar cand scriai iti intelegeam cuvintele.....parca desenai cu ele...?




                                            Capitolul I


            Am obosit sa ma tot pierd si sa ma irosesc atunci când am încredere!



  Nu sunt foarte sociabila, nu am fost niciodata. Inca de mica, toti spuneau ca nu am inima, sentimente..
 Nu reactionam normal si asta din cauza timiditati in mare parte si a curiozitati ce crestea odata cu mine. Imi placea sa studiez tot, sa retin, sa inteleg cauza efectului.
 Am o memorie fotografica extrem de buna..nu pot uita un chip..sunt diferita, mereu am fost..fara o personalitate fixa, nu apartin oamenilor, apartin tuturor..lucrurilor..

Imi aduc aminte de copilarie..doar franturi. Niciodata nu am fost comunicativa, tipul de copil frumos, cuminte, ascultator, naiv de pus la rana.

 Intodeauna am avut o atractie pentru oamenii mai mari. De fiecare data cand aveam musafiri ma ascundeam intr-un colt si ascultam ceea ce vorbeau..chiar daca nu reuseam sa inteleg mare lucru. Memoram cuvinte care imi pareau importante, impozante, le repetam in gand pana plecau..Apoi ma duceam fuga la tata, ma urcam in bratele lui si-l intrebam semnificatia cuvintelor..Iar el incerca mereu sa ma faca sa inteleg, mereu gasea timp si rabdarea necesara pentru a ma lamuri.
 Mai tarziu cand am mai crescut si ma rugam de el sa ma ajute..egal in ce domeniu, imi spune de fiecare data acelasi lucru, care ma inebunea..dar in timp i-am fost recunoscatoare : " - Cheama nevoia sa te ajute daca nu reusesti singura!".

 Asta a dezvoltat in mine dorinta de reusita, ambitia..Relatia cu tatal meu a fost si este una foarte speciala..el a fost  universul meu si in continuare este omul pe care-l iubesc si repect cel mai mult, ii multumesc pentru tot ..m-a invatat sa privesc arta..
mi-a dezvoltat pasiunea pentru citit, teatru, muzica, dorinta de cunoastere si autodepasire..

 Mama m-a invatat ce-i eleganta, gratia, gustul pentru frumos, simplitatea..
 
 De aici poate si gustul meu pentru orice forma de arta. Cand cresti inconjurat de arta , cultura, se lipesc de tine..de ADN-ul tau..Raman acolo impregnate..si oricand ai nevoie le poti folosi in favoarea ta. Este o mostenire frumoasa.

 De mica am avut o emotie bizara. Am ignorat, am alergat naiva nestiind înspre ce. Un alt tip de persoana.
 M-am târât prin noroi, am cazut, m-am ridicat, m-am epuizat de-a lungul anilor sub ochii tuturor.
 Am uitat sa iubesc pentru ca am fost ranita, am uitat sa ascult pentru ca nu am fost crezuta, am uitat sa am mila pentru ca am primit palme in schimb, am uitat sa ma bucur pentru ca bucuria este inselatoare, am uitat sa fiu om, pentru ca un OM simte. Am ascuns atat de adânc în mine tot ce era frumos; am ramas asa, ca un vis..Am trait- tacand, am inteles- simtind, am plans- zambind, am sfidat- cu ochii inchisi, am mers- zburand, am constientizat-visand, am adunat atatea trairi si sentimente in mine incat as putea scrie inca doua vieti de acum incolo..uneori cuvintele se amesteca in mine.

 Niciodata nu mi-am dorit sa fiu observata, mereu mi-a placut sa observ. Dar avem nevoie sa fim remarcati, observati.

 Face parte din natura noastra, de-a exista..pana nu te vede cineva ca existi nu te simti om, te simti lezat, inutil, abandonat, indiferent pe ce plan. Foarte putini traim pentru noi, si nu pentru recunoastere, afirmare, sublinierea existentei nostre prin atribute mai mult sau mai putin reale. Voi lupta impotriva unui destin care nu-mi permite sa aleg dacat intre sfintenie si imbecilitate..trebuie sa existe si altceva..o nebunie de raze, o suprema imaterialitate

 Eu am trait si traiesc pentru mine, pentru ceea ce stiu ca sunt, si atat.

 Inca nu m-am prezentat. Imi pare bine, sunt Carla. Am 1,78m inaltime, 60 kilograme, par saten deschis, ochii albastri. In timpul liber imi place sa pictez, scriu. Am un job de restaurator cu jumatate de norma.

 Norocul face ca-mi pemit sa-mi fac programul cum doresc, trebuind sa ma incadrez in cele 20 ore saptamanale.
 Locuiesc intr-un sat din Lower Saxony, Germania. Situat la  20 km sud-vest de Vechta, si 35 km nord de Osnabrück. Un sat cu 7.000 de locuitori. Marea Nordului se afla undeva la 100 kilometri distanta de noi, iar vantul, umiditatea si ploile sunt la ele acasa mai tot timpul anului. O zona curata, linistita parca neatinsa inca de violente si rautate.
 Un loc in care fiecare cunoaste pe fiecare, toata lumea te saluta pe strada, oamenii inca isi permit sa-si lase garajele deschise si sa plece la cumparaturi..Un loc pe care il iubesc si in care ma regasesc.
  Am o familie frumoasa care imi este alaturi, prieteni, dar totusi singuratatea pune uneori stapanire pe sufletul meu. Asa am decis, sa ma ratacesc in lumea aceasta virtuala in care se vorbeste ca te poti pierde usor..
 Din dorinta mea de comunicare care este in contrast total cu timiditatea care m-a stapanit ani la rand, am decis sa deschid un cont pe un site de socializare. Interesant, fiecare vorbeste cu cine doreste..
 Insa spre mahnirea mea profunda, la inceput nu am gasit pe nimeni sa pot purta o conversatie la modul decent...In timp am cunoscut persoane minunate, carora le multumesc ca au impartit din timpul lor cu mine, si-au deschis mintea, sufletul, impartasind ganduri, impresii si trairi..
 Lumea virtuala este o noua capcana pentru generatia de acum si pentru cele viitoare. Poate fi un lucru bun atata timp cat il faci cu masura si constient de pericolele la care te expui.
 Daca depasesti masura risti sa te pierzi. Sunt persoane care isi construiesc o viata in virtual, si uita sa traiasca, nu mai stiu ce inseamna realitatea. Chiar si realitatea mea a fost schimbata de lumea virtuala..

"Regatul de gheata"
Daca te vei simti confortabil in linistea mea de ceara ..inseamna suicid. Deci da-i drumul si vorbeste-mi..asa nu te poti pierde!! .... doar pentru ca sunt asa, oamenii cred ca sunt o "afurisita"!

-Interesant !

- Ce anume, descrierea?!

- Descrierea face parte din cararcterul tau din cate ai lasat sa se inteleaga, nu?

- Da, o parte din mine..nu inteleg insa partea simpatica.. in toata povestea?

- Bine rectific, "O afurisita simpatica!". Este corect asa?

- Daca spui tu..

- Este dreptul meu..pana la proba contrarie!

- Mda, inteligent si cu simtul umorului. Interesant! Ramane sa imi spui ca arati traznet si ma simt dezarmata!

- Ai reusit sa-mi smulgi un zambet, Alteta! Ironia este o trasatura a inteligentei..Imi placi!

- Alteta!? Atunci tu cine esti, bufonul regelui?

- Cu permisiunea dumneavoastra, ar fi o onoare! Mai bine bufon pentru casa regala decat pastor la mama acasa. Dar sa-mi fie cu iertare nu-l zaresc pe rege nicaieri?

-Sunt vaduva! Ma  voi gandi daca te voi pastra. Sincer acum, ce urmaresti? Si la ce te ajuta toate aceste lingusiri?

-Acum inteleg ultima parte a descrieri tale, oricum apreciez ca esti sincera. Nu stiu, ai ceva special!

-Da? Ce anume?

-Un fel aparte de-a te apara. Superioritate ..da..asta este cuvantul. Impui fara drept la replica. Oricum ai reusit sa-mi captezi atentia mai mult decat o face oricine pe un asemenea site. Te pot intreba acelasi lucru, ce cauti aici?

-Eu sunt acasa. Nu uita ca tu ai venit si esti liber sa pleci, daca te-ai consumat deja!

-Ha ha ha, imi placi, deja ma repet si nu obisnuiesc. Ai ceva ce ma va face sa revin, dar din pacate timpul alocat acestui site a expirat. Te las cu bine Alteta, ai grija de tine..si de regatul tau de gheata!

-Multumesc, stiu sa-mi port de grija, atat mie cat si celor dragi mie!

-Atunci, nu pot decat sa sper ca voi face parte dintre cei dragi tie, dar deja ma intreb cum ai putea sa-mi porti de grija. Voi medita..La revedere!

 A fost ca o furtuna intr-o zi insorita. Sunt inca buimaca dar si mai intrigata decat eram pana acum. Am intrat curioasa pe pagina lui. Nu exista poza sau date personale despre el.

 Nu vorbeste decat cu o singura persoana, de sex feminin..

 Ma intreb ce cauta aici..nu pare deschis la comunicare, de fapt nu comunica cu nimeni in afara de ea. Trebuie sa existe un scop, intodeauna exista unul. Am inceput sa citesc tot. Nu stiu de ce, la prima privire nu este nimic care sa-ti sara in ochii. Felul sec in care raspunde, inteligenta unde este cazul si nu in ultimul rand faptul ca afirma cu tarie ca nu poate iubii sau ca nu isi "imparte" sufletul cu nimeni.
 Aici deja m-am enervat un pic, cum poti afirma asa ceva fara sa minti?

 Cu totii ne "imprumutam" sufletul mai devreme sau mai tarziu. Int-un final m-am hotarat sa-i apreciez un raspuns.
 Pluteste un mister peste acest Matei. Asta in cazul in care este numele lui adevarat. Tipa cu care sta de vorba este o fata amuzanta, desteapta, si uneori il duce spre capitolul "relatie". Probabil si ea este la fel de nedumerita ca si mine.

 Da, cel mai corect ar fi sa-l dau uitari. Nu sunt convinsa ca va reveni si daca o va face, voi vedea atunci. Am sa-i cer sa vad o poza cu el. De parca ar trebuie sa fie si reala! Mai bine nu, nu vreau sa-i las impresia ca am dezvoltat o curiozitate pentru persoana lui.
 Plus ca nu sunt foarte interesata de aspectul lui sau de ceea ce face. Ma intereseaza asa cum am mai spus ..cauza-efectului..De ce nu poate iubii?

  Am inchis calculatorul si mi-am vazut de treaba. M-am cufundat in desenele mele cu muzica ce ma insoteste de fiecare data cand pictez.
 Am perioade in care atat apusul cat si rasaritul ma prind cu pensula in mana si cu cana de cafea. Am o anumita febra a creatiei.. care incet dar sigur, a reusit sa umple o camera cu tablouri.
 A trecut o sapatamana timp in care am tot verificat contul acela. Matei nu a dat niciun semn, dar nici pe pagina lui nu a intrat. M-am mai gandit la el, recunosc..Sunt convinsa ca misterul isi face partea lui de joc..Dupa aproape 10 zile m-am trezit cu un salut simpatic:

- Buna dimineata, Alteta!

- Buna straine!

- Cum este vremea in tinutul de gheata? Sunte-ti bine, sanatoasa?

- Vremea iti este protrivnica daca iti doresti o vizita. Sunt mai mult decat bine, multumesc!

- Ha ha ha, imi sugerezi ca te-as putea vizita?! Sau am primit postul?

- Postul este inca vacant, iar tu nu-mi pari deloc amuzant..

- Alteta sa-mi fie cu iertare dar rolul de bufon il joc doar cand e cazul! Iar ironia ta ma face sa-mi pierd orice urma de umor sau ratiune. Ma pierd in intepaturile usturatoare. E ca si cum as merge pe urzici..

- Asta stiam..Altceva mai ai de spus? Te-ai deranjat sa intri, doar sa verifici starea mea?

- Sincer m-am tot gandit la tine, dar timpul imi este foarte pretios. In plus de asta am vrut sa-ti las timp sa reflectezi.

- La ce anume? La persoana ta? Te magulesti singur, nu crezi? Nu are cine sa-ti hraneasca Ego-ul?

- Am sa-ti raspund pe rand Alteta. La discutia anterioara! Acum ma vei intreba care parte a discutiei. Te voi scuti de un efort si-ti voi explica. Cea in care ti-am spus ca ma simt onorat sa-ti stau alaturi. Mai ales atata timp cat esti vaduva. Viazvi de Ego-ul meu, este autonom... el se descurca bine singur si de ''capul lui''  Nu ma magulesc singur, in general o fac femeile ce-mi stau in preajma. Dar am inteles ca nu este cazul tau. Imi permiti sa-ti fac o vizita? Sau sa-ti ofer un trandafir negru in tandem cu regatul cel conduci?

- Sa-mi fi alaturi? Visezi Matei!! Iti multumesc pentru gand, iar trandafirul il poti darui celor ce te aduleaza. O zi buna in continuare!

- Ha ha, ma alungi cu multa diplomatie. In ciuda timpului voi mai ramane..Prezenta ta, chiar si virtuala ma incanta mai mult decat orice altceva..am o capacitate afurisita sa ranesc, stiu!

- Glumesti?

- Si glumind chiar

- Din "lipsa" sufletului?

- Nu....cu cat cunosti mai clar...cu atat devastarea ce o pot face e incomensurabila

- - Vrei sa ne intrebam aici ce nu ne intrebam in gand?

- Pulsezi serios...hmmm :)) invingatorul nu va lua tot...doar ce este a lui!

- Stii ce este curios, desi afirmi cu tarie ca tu nu poti iubii, sau nu te poti indragosti.. esti destul de siropos!

- Alteta, sunte-ti o persoana inteligenta! In ce parte a conversatie mele se regaseste ca te-as curta? Mi-am exprimat doar simpla admiratie la felul tau de-a fi. De fapt sunt curios sa aflu ingredientul ce-ti poate topi aceasta raceala educata de-a lungul timpului

- Educata? Ce-ti lasa senzatia ca ma cunosti catusi de putin?

- O oarecare experienta si intuitia care nu ma inseala :)

- Stii, pentru noi toti timpul este pretios, dar se pare ca tu esti mereu in urma! Catre ce alergi?

- Buna intrebare! Raspunsul corect ar fi: Catre moarte ..Dar mai e mult pana acolo..in schimb am foarte multa treaba aici:)..Pe tine ce te-a facut ceea ce esti?

- Curios, acelasi lucru ma intrebam si eu despre tine!

- Da! Si ce anume crezi tu ca sunt? Sau mai corect spus, la ce te referi?

- Te astepti sa-ti fac o caracterizare:)) Esti glumet..dosarul tau are doar o amarata de pagina si aceea aproape goala :)) Iar ce sta scris pe ea, este strict secret :))

- Un dosar?! Nu ma surprinde nimic la tine. Alteta, cu parere de rau timpul nostru a expirat. Iti doresc o zi cat mai placuta cu putinta! Si nu uita ca mi-ai ramas datoare cu un raspuns:)

- O zi buna Matei!

 O alta dimineata gri. Stau la masa, sorbind din cafea, si vad prin geamurile mari cum soarele incearca sa-si faca loc printre nori cenusii.. Si ma gandeam la cea spus Matei mai devreme :"aceasta raceala educata de-a lungul timpului"
 ..Avea dreptate.. Singuratate..egoism..Poate fi o doza de egoism cand alegi sa nu te imparti cu nimeni. Dar in acest caz  esti multumit cu viata ta, ai ajuns la o cunoastere a ta...Toate cunostintele noastre sunt asimilate din carti. Snobism?!  Idealuri?! Oamenii ce îi întâlneam erau pentru mine un mister pe care sa-l descifrez. Acum toti îmi par la fel, o adunatura banala, comuna, mediocra .. masti, masti si iar masti... ce ma obosesc.




Vom dansa desculti pe stele cazatoare
vom manca pe hartie de ziar feliile de iubire
le vom intinde unul altuia
unse de amaraciune flirtind
imi oferi fiecare picatura de ceara din stiloul tau
in schimb eu nu iti dau
decat vraiste de ganduri..
nici macar chip nu avem..doar cuvinte
 
Sunt. Simt sau nu. Gresesc. Corectez. Ma transform. Ma slefuiesc. Te caut. Te simt. Ma mint? Iar cand imi amintesc de adevar si de felul in care se simte el pe pielea noastra raman muta. Suntem?
Oare sufletele pereche mor atunci când alegi incertitudinea si negarea în detrimentul dorintelor interioare?
Cand ai stat ultima data de vorba cu sufletul? Doar amandoi ? In general termenul "a vorbi" este folosit cu întelesuri diferite. Mintea sta mereu pe speed dial , insa inima saraca...oare nu ar trebui sa existe o legatura puternica si egala intre ele? Ce parere ai??
Plecarile n-ar trebui anuntate niciodata. Raceala plecarii se simte cu mult înainte ca rotile sa se puna în miscare..
Dragostea noastra e ca o bomboana învelita în staniol: e foarte dulce, dar ceva scârtâie foarte tare

duminică, 12 iulie 2015

Gândeşte-te la mine ca la un cuvânt lung, sofisticat, alambicat, despărţit în sute de silabe, acel cuvânt al tuturor, dar mereu al nimanui. Caci esenţa mea e sensibilă... a naibii de imperfectă.

M-am rătăcit în apele adânci ale nicăierului cautandu-te, ale non-timpului şi non-spaţiului. Am trăit fara timp în ireal ceva real. Si am fost prea mult pentru tine. Tu ai trait in real imbracat de timp. Iar acum ai nevoie de mine cu tine, dar nu de mine. Ti-e frica de tine fara mine. In timp, cu timp..oare pot picta viitorul?!

sâmbătă, 11 iulie 2015

Cuvinte impartasite degeaba
intr-o luni sau marti cu turle impletite
in care trenurile si astrele sunt in greva
oglindirea culorilor mele in cuvinte indecise
in loc sa fi hasurat randurile cu carbune incins
si sa ma fi dedicat persoanei a treia
Dar m-am saturat de cuvinte imbecile de epitete si reflectii
in care zidesc constant
aceasta persoana intai dezgolita,
de maine o sa scriu la persoana a treia
cu mana stanga
pentru ca e mana cu care ma mangaiai si 
pentru ca au inebunit toate trenurile alea,
oricum putine, care duceau spre tine..


 
Simtind roua rece ce ma arde peste glezne
si ma intreb daca si Marte a rasarit
apoi ma aplec peste vara plangacioasa
si culeg o papadie..
dau frau liber visarii
fara termen de garantie,
eu nu expir. Nici nu inspir,
n.am inspirat vreodata pe cineva
eu nu sunt muza, nu sunt muzica,
doar cuvinte ruginite
de un ucigator dor de ieri si mereu


 
Voi lupta impotriva unui destin care nu-mi permite sa aleg dacat intre sfintenie si imbecilitate..trebuie sa existe si altceva..o nebunie de raze, o suprema imaterialitate


Nu poti umple un spatiu cu un numar excesiv dus pana la absurd care in acelasi timp sa exalte , extrema, non-mediocritatea..caci atunci cand excesul devine sinonim cu succesul. spatiul devine deja damat.


Prin mine trec toate pacatele savarsite atat cu fapta, cat si cu gandul..Ma poti avea linistit, la final achit eu nota de plata..am un pact cu TIMPUL

Si iarasi ne ascundem dupa paravane ieftine.... e mult dor strans in palme si prea putine degete pentru a-l sterge... Sunt greu de uitat?


Daca te vei simti confortabil in linistea mea de ceara ..inseamna suicid. Deci da-i drumul si vorbeste-mi..asa nu te poti pierde!!
Va rog insistent, cei care ma cititi si va regasiti in textele sau printre cuvintele mele, sa intelegeti foarte clar ca eu scriu doar pentru mine. Sunt responsabila pentru ceea ce scriu nu pentru regasirea voastra in textele mele. Cei ce nu pot face distinctia sa citeasca ziarul local.
Multumesc!


miercuri, 8 iulie 2015

Am pacatuit printr-o muscatura,
un demon sfant, de caine turbat
in inima inchizitiei.
Ah, ce prostie istoria!
 Vrei?

 
Ma intreb de ce mereu
refuzam uitarea acelei ideei obsesive
de vagabondare, deci
uite-ma si pe mine tot aici, tot fara harta
si tot imbracata in soldat,
o uniforma lejera, de eterna vara..
Mergem?


Urla urlet dupa urlet
fantastice povesiri
fresce imaginate de mine despre tine
desirate de mine despre ...acel noi


 
Vraiste, la suflarea intamplarii
placerile fortuitatii
patrunde ansamblul
ce deschide drumul spre inima...
Mai poti suporta un sarut din mers?!


Asa cum distanta si timpul
sunt total relative,
asa iti sunt si eu tie..printre cuvinte


miercuri, 1 iulie 2015