O iubire pe hartie
M-am intors la hotel, nu inainte de a lua cu mine o fata care ma fixa inca de cand m-am asezat la masa.
Poate asa seara mea se va sfarsi intr-un mod mai placut. In holul
hotelului i-am sugerat sa ne oprim la bar. Era incantata ca nu era
nevoita sa urcam direct in camera.
Le simt de la o posta. Nu cred
ca era neaparat de meserie, oricum incepatoare. Era atat de transparenta
incat puteam privi prin ea. Am discutat vrute si nevrute. Simpatica,
cu simtul umorului, si ceea ce mi-a placut, ca stia sa asculte fara sa
ma intrerupa. Dupa mai multe pahare consumate cum era de asteptat.. au
inceput confensarile.
Asa am aflat ca era noua in oras, nu prea
avea cunostinte si se hotarase sa iasa la o inghetata. Cu o
sinceritate frapanta mi-a spus ca a fost atrasa de prezenta mea ca un
magnet. Isi cerea scuze, daca a deranjat cu privirea insistenta.
Era sincera si de apreciat. Am studiat-o mai atent.
In jur de 22, 24 ani, inalta, subtire. O fata simpla, frumoasa intr-un
mod natural..fara prea mult fard sau accesorii. O inteligenta relativ
medie.
Vazandu-ma ca o studiez atent, jenata, a incercat sa ma aduca la realitate
- V-ati certat?
- Poftim? nu intelegeam ce anume vrea..
- Tu si cu iubita ta, v-ati certat mai devreme la telefon?
- Iubita mea? De unde ai scos asta?
- Matei, in ciuda faptului ca sunt tanara, sunt totusi femeie. Am citit
pe fata ta toata paleta de stari prin care ai trecut. Iar privirea in
gol.. dupa terminarea conversatiei, spune totul. Nu ma deranjeaza, imi poti spune daca doresti, nu ne leaga nimic. In
plus eu te-am urmarit tot acest timp si am inteles. Cu toate astea am
acceptat oferta ta..
Numai ideea de-ai raspunde simplu cu un da, imi parea ireala.
Era ca si cum as fi acceptat ca este iubita mea.
Nu aveam starea necesara sa dau explicatii si in plus, am luat-o cu
mine, tocmai pentru a scapa de gandurile mele indreptate catre Carla.
M-am enervat in sinea mea, nu mai aveam nici un chef de aceasta
domnisoara.
- Imi este jena sa recunosc ca nu ti-am retinut
numele. Vreau doar sa-ti spun ca sunt foarte obosit si as dori sa ma
retrag in camera mea.
- Irina. Se pare ca am gresit cand am
deschis discutia. Imi pare rau! In cazul acesta te poti retrage linistit
in camera ta. Mai sta un pic, dupa care voi pleca si eu la casa
mea.
Am privit-o curios si am observat ca era un pic ametita. Ma
uram pentru felul cum reactionasem, imi dadeam seama ca las sa ma
afecteze prea mult.
- Mie imi pare rau pentru ce-am spus sau nu
am spus. Nu era iubita mea. Eu zic sa mai bem un pahar, apoi vedem
incotro ne indreptam fiecare, de acord?
- Placerea este de partea mea, Matei!
De la un pahar am ajuns la alte doua, trei, si apoi in dormitorul meu.
Eram destul e ametit si gandurile se amestecau in capul meu mai ceva ca intr-un carusel.
La un moment dat, in timp ce-o dezbracam si ii sarutam umarul fin,
m-am trezit spunand abia soptit: - Te doresc atat de mult, scumpa Carla!
Nu stiu daca Irina a auzit si ultima parte, tinand cont ca era intr-o
stare de ebrietate destul de avansata..dar eu m-am auzit ce-am spus.
Ma uitam la femeia din fata mea care ma dorea si era acolo pentru
mine..iar eu ma gandeam la ea. Brusc am inceput sa o imbrac la loc si
i-am spus:
- Iti pot comanda un taxi daca doresti, asa vei ajunge in siguranta acasa
- Matei, dar nu vreau sa plec. Am facut ceva gresit? Iarta-ma te rog, dar nu ma alunga..Ce-am facut?
- Stai linistita ca nu ai gresit cu nimic. Si poti ramane daca asta
iti doresti. Doar ca eu sunt obosit si ma voi intinde sa dorm.
I-am intors spatele si am plecat in dus. Nu puteam sa-i vad privirea
aceea plina de dorinta, amestecata cu durere si dezamagire.
Trebuie sa fie foarte frustrant sa te trateze cineva asa cum am facut-o eu.
Nu-i vina mea..doar ea si cu raspunsurile ei ..imi bantuie mintea si mai nou si trupul.
Am lasat apa aproape rece sa-mi curga pe trup .. poate imi voi
reveni la normal..Am stat sub dus pana am inghetat la propriu..intrasem
intr-un fel de amorteala, din cauza apei care era atat de rece..Nu
simteam mare lucru..doar o amorteala.
M-am trezit la realitate in momentul cand am auzit vocea Irinei, din camera:
- Matei, esti bine? Ai nevoie de ajutor?
- Sunt bine, ies imediat..
Era inca aici, am si uitat de ea! De ce nu adormise? Chiar nu aveam chef de nimeni langa mine.
Am iesit din baie si Irina ma astepta bagata in asternuturi, goala banuiesc..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu