Sa fugim!

Intodeauna am fugit. Am fugit si inca mai fug ..chiar daca doar la figurat imi este cu putinta. Fiind mereu cea care a ales sa plece, am fost adesea intrebata daca am standardele prea ridicate sau pur si simplu am un deficit in a tine oamenii aproape de mine. Prietenii de suflet mi-au spus, fiecare la timpul sau: Iar vei fugi, Carla..de fugi mereu? Pentru ei m-am intors mereu, chiar daca sub o forma sau alta, le-am fost alaturi..Niciunul nu a inteles ca nu fug de voi..fug de mine. Fug de momentele in care incep sa ma descopar prin ochii vostri, fug de responsabilitatea de a-mi atribui sentimente, prin recunoasterea sau acceptarea celor spuse de voi. Fug, fug de mine, de noi..de o realitate dureroasa..Un suflet drag mi-a spus asa: Carla, poti ajunge sa iubesti un om fara sa il cunosti, doar cunoscandu-i sufletul!
O, da! Stiu, stiu mai bine decat el. Am trait asa ceva. Multi sunt cei care m-au iubit fara sa am un chip, o indentitate reala, mi-au iubit sufletul, raceala, inteligenta, aroganta, stapanirea de sine, femeia din mine. Dar mereu am ales sa fug..pentru ca niciunul nu a avut puterea sau stiinta sau dorinta sa ma faca sa raman...si fug chiar daca am obosit sau mi-as dori sa raman.. pentru tine, pentru noi..tu esti cel ce a fugit..
Ai fugit de tine sau de mine?

 

Astazi am ramas fara cuvinte. Nu stiu daca este o noua moda, un virus, o bacterie sau un bacil in corpul uman, dar stiu ca toata lumea vorbeste despre iubire.
Acest "Te iubesc" a devenit atat de superficial in esenta, incat ma intreb daca nu ar trebui scos din uz. Aud si mai des intrebarea; Cat de mult ma iubesti?. Cum, cat de mult?! Am auzit azi o comparatie ceva la genul; "Iubirea se poate masura in kilograme" Adica se poate masura, nu cantari..bun! Si pretul?! Se pare ca iubirea este in tendinte, la moda, aud tot mai des, o vad sub multiple forme. Fratilor, iubirea nu se cumpara nu se masoara nu se cantareste!!!! Iubirea se simte!! Saraca iubire batrana, nu mai tine pasul cu timpul, e obosita, neinteleasa, alergata printre placerile carnale si multumirile materiale, printre senzatia de a detine monopolul..Nu poti defini iubirea la fel cum nu o poti compara. Fiecare iubeste in felul lui, cum simte, nu exista un tipar. Umblam toti cu iubirea in gura parca am gusta o bomboana mentolata care ne racoreste si da bine ( in cazul in care igiena personala lasa de dorit), dar ca orice lucru facut repetitiv, exagerat, isi pierde farmecul...La prima deziluzie, neplacere, uitam ca am iubit si schimbam sortimentul de bomboane..azi imi plac capsunile!!! M-am hotarat sa-mi protejez inima de orice fel de aroma!

Mi-as dori sa te visez..
macar odata,
doar ca sa stiu
de cine sa-mi ascund gandurile
si cum sa mi te pot descrie..
Noapte buna, tuturor!

Atat de gol indiferent din ce unghi te privesc.
Un nud exemplar al nimicului.
Esti demn de arta,
asa ca am ales sa te pictez..
Ce culoare spune-ai ca-ti place?.

Din cate au fost
si vor mai fi
am hotarat sa fie
MAREA
mare de dor
mare de soare
mare de valuri
munti de nisip
mare cu luna
mare albastra
o mare
oarecare..

Buna dimineata!
De CArla. A

Un om care iubeste singur, rade, plange, ofteaza, zambeste si doarme singur..se matuie de unul singur, ca intr-un exercitiu repetitiv pana la obsesie. Pana si ultima molecula de sange se transforma intr-o prelunga si dureroasa vibrare, pana la ultima saltare a sufletului peste rana de a fi om. Un simplu om care la fiecare miscare a pleoapelor, fiecare pas, fiecare noua gura de aer este egala cu durerea. O durere adanca sparta in mii de aschii care adunate in sunete, el, un simplu om e nevoit, e damat, e menit sa arate doar frumusete pentru a fi recunoscut, apreciat. Doar un om!
Sunt doar un Om.
Voi?

Cum tratam timiditatea?
Nu o tratam. Te nasti cu ea, o cari o viata dupa tine. Ma refer la timiditatea aceea izvorata din bun simt si respect pentru cei din jur. La aceea timiditate care te impiedica sa devii mitocan peste noapte si sa tai in carne vie. Sa-ti vezi numai interesul personal fara sa ai pic de empatie fata de ceea ce te inconjoara. Sa devii cinic, rece, si irational in rationalul tau. Eu am fost inca de mica clasificata ca fiind : fara suflet, rece, de nepatruns. Nimic mai fals! Era doar aceea timiditate ce ma imbraca inca de la nastere. Aceea retinere ce te opreste de la fapte si te lasa sa observi. Aceea timiditate care te pune la zid si te sufoca uneori. Nu este frustrare, un complex de inferioritate. Un copil la o varsta atat de frageda nu are simtul ridicolului dezvoltat. Este un sentiment cu care te nasti. Am invatat sa ascult mai mult decat aud, sa vad mai mult decat privesc, sa inteleg mai mult decat se doreste expus, sa simt la fel de mult pe cat respir.. Am invatat sa ascult o minciuna.. cu zambetul pe buze , sa accept aceasi realitate.. ca fiind o contradictie intre doua persoane, am invatat sa inteleg cauza si nu actiunea, am invatat sa privesc rautatea ca pe ceva uman, am invatat ca a simti este cel mai profund si minunat sentiment ce ne este dat in aceasta viata...si toate astea cu timiditatea-mi caracteristica..

Cum sunt? Cine sunt? Sunt o simpla dar complicata femeie. Una care uneori scrie despre ea, alteori despre voi. Uneori sunt seaca, alteori sunt dor, liniste, durere, placere, sau doar un copil rasfatat. Unora le place sa creada ca ma cunosc, altii ca ma citesc si ma inteleg. Unii ma viseaza, altii ma doresc, unii ma alunga, altii ma ma ghicesc (dintr-o simpla coincidenta) si atunci zambesc..Unii s-au hranit cu mine, altii se hranesc si acum, unii m-au ascultat tacand, altii plangand. Unii imi cunosc si rasul, altii ma adora asa cu bune si cu rele..pentru ca sunt: gand, dorinta, nervii, durere, sentiment, speranta, mister si fagaduinta. M-au vrut toti in felul lor, m-au vrut doar ca pe un cliseu..altii chiar mai mult de-atat, m-au vrut toata.. inca de la inceput. Asa goala trup si suflet, minte, inima si zambet, tipat, lacrimi, toane multe..Unii mi-au iubit alura, altii zambetul si ura, bunatatea, inocenta..Ei sunt multi ..eu sunt doar una. Si in ciuda a tot si a toate, nu stiu cum e sa iubesti..am uitat, sau poate faptul ca am foat iubita.. m-a facut sa nu iubesc..Stiu ca iti alerg prin minte, ca te simt, anticipez. Stiu ca imi iubesti privirea, stiu sa te fac sa zambesti. Uneori te intristez, voit sau nu..dar o fac..alteori te aduc atat de aproape de mine incat imi simti pulsul si mirosul pielii..inchizi ochii si visezi..te transpun in lumea mea..doar ca atunci cand deschizi ochii, realitatea e a ta. Ma poti face sa iubesc?

Am obosit sa iti fiu muza
am obosit sa nu intelegi
am obosit sa citesc randuri
unde nici cum nu ma gasesc
am obosit sa ascult tacerea
zilelor ce au fost
si vor urma
am obosit in asta viata
sa te mai fac
sa intelegi ceva
am obosit, 
iar tu stii asta..

Da-mi certitudinea ca esti
de poti sa-mi dai
da-mi doar un pic
din tot ce esti
de poti, de vrei
ca sa ma ai..

 

Satula sa te fac sa intelegi
imi voi striga cuvintele
in orice alta directie
decat a ta..