Credeam ca am invins slabiciunea din mine. Asta pentru ca ma inarmasem cu un scut urias, imi zadisem o fortareata, imi imghetasem tinutul si nimic nu trecea de padurea inghetata in care lupii asteptau sa te sfasie de la primul pas.
Dar tu, tu, te-ai transformat in corb si ai zburat peste padure, gerul nu te-a inghetat, ai trecut si de poarta ferecata si ai ajuns la zid. Ai crezut ca daca bati cu barosul o vei darama. Ai zburat in jurul meu pret de cateva zile, observand tot. Te-ai intors si ai inceput sa sfarmi zidul cu ciocul tau puternic. Putin cate putin. Si la fiecare bataie simteam cum ma desir...Precum un ghem de ata. Ma durea insistenta ta, faptul ca te aflai atat de aproape, ma lasa fara aer. Imi astupam urechile sa nu mai aud bataile tale regulate si meticuloase in zidurile mele. Ce te astepti sa gasesti o Ana intre ziduri?
De ce-ai venit? De ce insisti? Oare nu-ti este clar ca pe acolo nu se trece? Te-ai transfomat in corb si gandesti ca unul.
Cand vei intelege ca iubirea este antagonica?