Intodeauna am fugit. Am fugit si inca mai fug ..chiar daca doar la figurat imi este cu putinta. Fiind mereu cea care a ales sa plece, am fost adesea intrebata daca am standardele prea ridicate sau pur si simplu am un deficit in a tine oamenii aproape de mine. Prietenii de suflet mi-au spus, fiecare la timpul sau: Iar vei fugi, Carla..de fugi mereu? Pentru ei m-am intors mereu, chiar daca sub o forma sau alta, le-am fost alaturi..Niciunul nu a inteles ca nu fug de voi..fug de mine. Fug de momentele in care incep sa ma descopar prin ochii vostri, fug de responsabilitatea de a-mi atribui sentimente, prin recunoasterea sau acceptarea celor spuse de voi. Fug, fug de mine, de noi..de o realitate dureroasa..Un suflet drag mi-a spus asa: Carla, poti ajunge sa iubesti un om fara sa il cunosti, doar cunoscandu-i sufletul!
O, da! Stiu, stiu mai bine decat el. Am trait asa ceva. Multi sunt cei care m-au iubit fara sa am un chip, o indentitate reala, mi-au iubit sufletul, raceala, inteligenta, aroganta, stapanirea de sine, femeia din mine. Dar mereu am ales sa fug..pentru ca niciunul nu a avut puterea sau stiinta sau dorinta sa ma faca sa raman...si fug chiar daca am obosit sau mi-as dori sa raman.. pentru tine, pentru noi..tu esti cel ce a fugit..
Ai fugit de tine sau de mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu