O iubire pe hartie /Capitolul 1

                                       Prolog




Cine spune ca timpul nu sta-n loc? Ba sta si inca cum! Se aseaza frumos langa tine si este martor la tot. Nu se grabeste. Eu am facut un pact cu el! Dupa ce m-a urmarit ore, zile, in care nu reuseam sa-mi stapanesc lacrimile, sapatamani in care ma sfarseam de dorul tau..Dupa ce a vazut ca nu pot sa-mi inabus suspinele si nici sa plang in soapta... a oftat alaturi de mine..Cand a vazut ca pereti inimii mele incepusera sa faca igrasie de la atatea lacrimi, mi-a spus soptit: Nu mai plange ca nu esti singura, voi sta aici cu tine..
M-a ajutat sa inteleg, mi-a spus povestit..dar eu tot suspinam, iar printre cuvinte ca : dor, iubire, rabdare, incepeam din nou sa plang..
Atunci s-a gandit sa-mi propuna altceva..Sa-mi construiesc o lumea a mea, o lume unde sa te intalnesc, unde sa te am, sa te visesz. Asa am facut.
 Era mai bine, decat nimic. Intelept timpul, stie el ce zice..doar e vesnic, a vazut si auzit atatea!..
Asa, am adunat vise si iluzii, erai primul care ma sarutai dimineata si cel care ofereai imbratisarea din urma. Tresaream la cuvintele intunericului.. crezand ca sunt ale tale, la adierea vantului, crezand ca imi respiri.
Timpul a spus: Eu sunt aici cu tine, dar am si alte treburi. Ce-ar fi sa scrii tu tot, iar cand revin sa-mi poti citi. Asa nu se va pierde nimic.
L-am privit trista: Cum, pleci si tu? Dar ce voi face ?
Iar el mi-a spus zambind: Vei trai, prin mine si prin lumea ta scrisa de tine!.. M-a sarutat pe frunte si-a zburat...


                                                                                  ***************::::::****************


-Asta poate vedea oricine citeste pagina mea si are un dram de minte, am crezut ca daca  imi urmaresti pagina ai inteles mai mult de atat, m-am inselat..

-Mai mult de atat intr-un timp atat de scurt.....tu ai trait ani, si ceri raspunsuri intr-o clipa......

-Nu ma cunosti, nimeni nu ma cunoaste, nici nu ma asteptam?

-Cateodata zic ca te cunosc.....apoi te inchizi in cochilia ta...lumea ta in care esti ascunsa....o lume pe care inca nu ai dezvaluit-o...

-Tu ce vezi cand ma privesti ??

-Ceva foarte sensibil si tare....cristalizat....

-Si de ce-ti pasa de mine?

-Imi pasa...si o iau ca pe o responsabilitate....?

-Ce anume? Faptul ca-ti pasa?

-Mie imi poti spune orice....sunt pentru a te asculta..?

-Cine a spus ca vreau sa stam de vorba?

-Cum te mai simti??

-Nu stiu. Cred ca.. nu simt, asa sunt eu mai dificila!

-Tu te vezi dificila? Cu toane, le vom depasi...nu esti dificila, doar (exigenta)?

-Eu nu caut nimic altceva in afara de o conversatie, un gand, felul oamenilor de-a vedea realitatea..atat.

-Ramane doar sa vorbim...iti respect alegerea!

- Sa spunem ca este un fel de studiu..Din cateva sute de persoane poti gasi si raspunsuri din care poti invata sau care sa-ti trezeasca semne reale de intrebare

-Stiu, doar m-ai surprins.....si e o calitate a ta...!

-De ce?

-De ce?! Pentru ca nu ceri nimic decat sa stam de vorba.....e unic...si te cred pt ca vine din tine

-De ce spui asta? Nu ma cunosti, iti repet. Ce sti tu despre mine?

-Pui multa munca si intensitate din tine....asa cum tu faci un tablou frumos din bucati brute, in ceva ce te exprima..asa si cu identitatea ta...e in lucru o opera desavarsita. Cum reusesti sa iti aduni puterile??


-Pictand, gandidu-ma la oamenii bolnavi, tristi, suparati, distrusi de soarta, flamanzi, si atunci imi dau seama ca sunt doar o rasfatata si imi revin. Te-am alungat de multe ori, de ce n-ai plecat, de ce ai revenit mereu ?


-Stiu ca m-ai alungat....dar cand scriai iti intelegeam cuvintele.....parca desenai cu ele...?




                                            Capitolul I


            Am obosit sa ma tot pierd si sa ma irosesc atunci când am încredere!



  Nu sunt foarte sociabila, nu am fost niciodata. Inca de mica, toti spuneau ca nu am inima, sentimente..
 Nu reactionam normal si asta din cauza timiditati in mare parte si a curiozitati ce crestea odata cu mine. Imi placea sa studiez tot, sa retin, sa inteleg cauza efectului.
 Am o memorie fotografica extrem de buna..nu pot uita un chip..sunt diferita, mereu am fost..fara o personalitate fixa, nu apartin oamenilor, apartin tuturor..lucrurilor..

Imi aduc aminte de copilarie..doar franturi. Niciodata nu am fost comunicativa, tipul de copil frumos, cuminte, ascultator, naiv de pus la rana.

 Intodeauna am avut o atractie pentru oamenii mai mari. De fiecare data cand aveam musafiri ma ascundeam intr-un colt si ascultam ceea ce vorbeau..chiar daca nu reuseam sa inteleg mare lucru. Memoram cuvinte care imi pareau importante, impozante, le repetam in gand pana plecau..Apoi ma duceam fuga la tata, ma urcam in bratele lui si-l intrebam semnificatia cuvintelor..Iar el incerca mereu sa ma faca sa inteleg, mereu gasea timp si rabdarea necesara pentru a ma lamuri.
 Mai tarziu cand am mai crescut si ma rugam de el sa ma ajute..egal in ce domeniu, imi spune de fiecare data acelasi lucru, care ma inebunea..dar in timp i-am fost recunoscatoare : " - Cheama nevoia sa te ajute daca nu reusesti singura!".

 Asta a dezvoltat in mine dorinta de reusita, ambitia..Relatia cu tatal meu a fost si este una foarte speciala..el a fost  universul meu si in continuare este omul pe care-l iubesc si repect cel mai mult, ii multumesc pentru tot ..m-a invatat sa privesc arta..
mi-a dezvoltat pasiunea pentru citit, teatru, muzica, dorinta de cunoastere si autodepasire..

 Mama m-a invatat ce-i eleganta, gratia, gustul pentru frumos, simplitatea..
 
 De aici poate si gustul meu pentru orice forma de arta. Cand cresti inconjurat de arta , cultura, se lipesc de tine..de ADN-ul tau..Raman acolo impregnate..si oricand ai nevoie le poti folosi in favoarea ta. Este o mostenire frumoasa.

 De mica am avut o emotie bizara. Am ignorat, am alergat naiva nestiind înspre ce. Un alt tip de persoana.
 M-am târât prin noroi, am cazut, m-am ridicat, m-am epuizat de-a lungul anilor sub ochii tuturor.
 Am uitat sa iubesc pentru ca am fost ranita, am uitat sa ascult pentru ca nu am fost crezuta, am uitat sa am mila pentru ca am primit palme in schimb, am uitat sa ma bucur pentru ca bucuria este inselatoare, am uitat sa fiu om, pentru ca un OM simte. Am ascuns atat de adânc în mine tot ce era frumos; am ramas asa, ca un vis..Am trait- tacand, am inteles- simtind, am plans- zambind, am sfidat- cu ochii inchisi, am mers- zburand, am constientizat-visand, am adunat atatea trairi si sentimente in mine incat as putea scrie inca doua vieti de acum incolo..uneori cuvintele se amesteca in mine.

 Niciodata nu mi-am dorit sa fiu observata, mereu mi-a placut sa observ. Dar avem nevoie sa fim remarcati, observati.

 Face parte din natura noastra, de-a exista..pana nu te vede cineva ca existi nu te simti om, te simti lezat, inutil, abandonat, indiferent pe ce plan. Foarte putini traim pentru noi, si nu pentru recunoastere, afirmare, sublinierea existentei nostre prin atribute mai mult sau mai putin reale. Voi lupta impotriva unui destin care nu-mi permite sa aleg dacat intre sfintenie si imbecilitate..trebuie sa existe si altceva..o nebunie de raze, o suprema imaterialitate

 Eu am trait si traiesc pentru mine, pentru ceea ce stiu ca sunt, si atat.

 Inca nu m-am prezentat. Imi pare bine, sunt Carla. Am 1,78m inaltime, 60 kilograme, par saten deschis, ochii albastri. In timpul liber imi place sa pictez, scriu. Am un job de restaurator cu jumatate de norma.

 Norocul face ca-mi pemit sa-mi fac programul cum doresc, trebuind sa ma incadrez in cele 20 ore saptamanale.
 Locuiesc intr-un sat din Lower Saxony, Germania. Situat la  20 km sud-vest de Vechta, si 35 km nord de Osnabrück. Un sat cu 7.000 de locuitori. Marea Nordului se afla undeva la 100 kilometri distanta de noi, iar vantul, umiditatea si ploile sunt la ele acasa mai tot timpul anului. O zona curata, linistita parca neatinsa inca de violente si rautate.
 Un loc in care fiecare cunoaste pe fiecare, toata lumea te saluta pe strada, oamenii inca isi permit sa-si lase garajele deschise si sa plece la cumparaturi..Un loc pe care il iubesc si in care ma regasesc.
  Am o familie frumoasa care imi este alaturi, prieteni, dar totusi singuratatea pune uneori stapanire pe sufletul meu. Asa am decis, sa ma ratacesc in lumea aceasta virtuala in care se vorbeste ca te poti pierde usor..
 Din dorinta mea de comunicare care este in contrast total cu timiditatea care m-a stapanit ani la rand, am decis sa deschid un cont pe un site de socializare. Interesant, fiecare vorbeste cu cine doreste..
 Insa spre mahnirea mea profunda, la inceput nu am gasit pe nimeni sa pot purta o conversatie la modul decent...In timp am cunoscut persoane minunate, carora le multumesc ca au impartit din timpul lor cu mine, si-au deschis mintea, sufletul, impartasind ganduri, impresii si trairi..
 Lumea virtuala este o noua capcana pentru generatia de acum si pentru cele viitoare. Poate fi un lucru bun atata timp cat il faci cu masura si constient de pericolele la care te expui.
 Daca depasesti masura risti sa te pierzi. Sunt persoane care isi construiesc o viata in virtual, si uita sa traiasca, nu mai stiu ce inseamna realitatea. Chiar si realitatea mea a fost schimbata de lumea virtuala..

"Regatul de gheata"
Daca te vei simti confortabil in linistea mea de ceara ..inseamna suicid. Deci da-i drumul si vorbeste-mi..asa nu te poti pierde!! .... doar pentru ca sunt asa, oamenii cred ca sunt o "afurisita"!

-Interesant !

- Ce anume, descrierea?!

- Descrierea face parte din cararcterul tau din cate ai lasat sa se inteleaga, nu?

- Da, o parte din mine..nu inteleg insa partea simpatica.. in toata povestea?

- Bine rectific, "O afurisita simpatica!". Este corect asa?

- Daca spui tu..

- Este dreptul meu..pana la proba contrarie!

- Mda, inteligent si cu simtul umorului. Interesant! Ramane sa imi spui ca arati traznet si ma simt dezarmata!

- Ai reusit sa-mi smulgi un zambet, Alteta! Ironia este o trasatura a inteligentei..Imi placi!

- Alteta!? Atunci tu cine esti, bufonul regelui?

- Cu permisiunea dumneavoastra, ar fi o onoare! Mai bine bufon pentru casa regala decat pastor la mama acasa. Dar sa-mi fie cu iertare nu-l zaresc pe rege nicaieri?

-Sunt vaduva! Ma  voi gandi daca te voi pastra. Sincer acum, ce urmaresti? Si la ce te ajuta toate aceste lingusiri?

-Acum inteleg ultima parte a descrieri tale, oricum apreciez ca esti sincera. Nu stiu, ai ceva special!

-Da? Ce anume?

-Un fel aparte de-a te apara. Superioritate ..da..asta este cuvantul. Impui fara drept la replica. Oricum ai reusit sa-mi captezi atentia mai mult decat o face oricine pe un asemenea site. Te pot intreba acelasi lucru, ce cauti aici?

-Eu sunt acasa. Nu uita ca tu ai venit si esti liber sa pleci, daca te-ai consumat deja!

-Ha ha ha, imi placi, deja ma repet si nu obisnuiesc. Ai ceva ce ma va face sa revin, dar din pacate timpul alocat acestui site a expirat. Te las cu bine Alteta, ai grija de tine..si de regatul tau de gheata!

-Multumesc, stiu sa-mi port de grija, atat mie cat si celor dragi mie!

-Atunci, nu pot decat sa sper ca voi face parte dintre cei dragi tie, dar deja ma intreb cum ai putea sa-mi porti de grija. Voi medita..La revedere!

 A fost ca o furtuna intr-o zi insorita. Sunt inca buimaca dar si mai intrigata decat eram pana acum. Am intrat curioasa pe pagina lui. Nu exista poza sau date personale despre el.

 Nu vorbeste decat cu o singura persoana, de sex feminin..

 Ma intreb ce cauta aici..nu pare deschis la comunicare, de fapt nu comunica cu nimeni in afara de ea. Trebuie sa existe un scop, intodeauna exista unul. Am inceput sa citesc tot. Nu stiu de ce, la prima privire nu este nimic care sa-ti sara in ochii. Felul sec in care raspunde, inteligenta unde este cazul si nu in ultimul rand faptul ca afirma cu tarie ca nu poate iubii sau ca nu isi "imparte" sufletul cu nimeni.
 Aici deja m-am enervat un pic, cum poti afirma asa ceva fara sa minti?

 Cu totii ne "imprumutam" sufletul mai devreme sau mai tarziu. Int-un final m-am hotarat sa-i apreciez un raspuns.
 Pluteste un mister peste acest Matei. Asta in cazul in care este numele lui adevarat. Tipa cu care sta de vorba este o fata amuzanta, desteapta, si uneori il duce spre capitolul "relatie". Probabil si ea este la fel de nedumerita ca si mine.

 Da, cel mai corect ar fi sa-l dau uitari. Nu sunt convinsa ca va reveni si daca o va face, voi vedea atunci. Am sa-i cer sa vad o poza cu el. De parca ar trebuie sa fie si reala! Mai bine nu, nu vreau sa-i las impresia ca am dezvoltat o curiozitate pentru persoana lui.
 Plus ca nu sunt foarte interesata de aspectul lui sau de ceea ce face. Ma intereseaza asa cum am mai spus ..cauza-efectului..De ce nu poate iubii?

  Am inchis calculatorul si mi-am vazut de treaba. M-am cufundat in desenele mele cu muzica ce ma insoteste de fiecare data cand pictez.
 Am perioade in care atat apusul cat si rasaritul ma prind cu pensula in mana si cu cana de cafea. Am o anumita febra a creatiei.. care incet dar sigur, a reusit sa umple o camera cu tablouri.
 A trecut o sapatamana timp in care am tot verificat contul acela. Matei nu a dat niciun semn, dar nici pe pagina lui nu a intrat. M-am mai gandit la el, recunosc..Sunt convinsa ca misterul isi face partea lui de joc..Dupa aproape 10 zile m-am trezit cu un salut simpatic:

- Buna dimineata, Alteta!

- Buna straine!

- Cum este vremea in tinutul de gheata? Sunte-ti bine, sanatoasa?

- Vremea iti este protrivnica daca iti doresti o vizita. Sunt mai mult decat bine, multumesc!

- Ha ha ha, imi sugerezi ca te-as putea vizita?! Sau am primit postul?

- Postul este inca vacant, iar tu nu-mi pari deloc amuzant..

- Alteta sa-mi fie cu iertare dar rolul de bufon il joc doar cand e cazul! Iar ironia ta ma face sa-mi pierd orice urma de umor sau ratiune. Ma pierd in intepaturile usturatoare. E ca si cum as merge pe urzici..

- Asta stiam..Altceva mai ai de spus? Te-ai deranjat sa intri, doar sa verifici starea mea?

- Sincer m-am tot gandit la tine, dar timpul imi este foarte pretios. In plus de asta am vrut sa-ti las timp sa reflectezi.

- La ce anume? La persoana ta? Te magulesti singur, nu crezi? Nu are cine sa-ti hraneasca Ego-ul?

- Am sa-ti raspund pe rand Alteta. La discutia anterioara! Acum ma vei intreba care parte a discutiei. Te voi scuti de un efort si-ti voi explica. Cea in care ti-am spus ca ma simt onorat sa-ti stau alaturi. Mai ales atata timp cat esti vaduva. Viazvi de Ego-ul meu, este autonom... el se descurca bine singur si de ''capul lui''  Nu ma magulesc singur, in general o fac femeile ce-mi stau in preajma. Dar am inteles ca nu este cazul tau. Imi permiti sa-ti fac o vizita? Sau sa-ti ofer un trandafir negru in tandem cu regatul cel conduci?

- Sa-mi fi alaturi? Visezi Matei!! Iti multumesc pentru gand, iar trandafirul il poti darui celor ce te aduleaza. O zi buna in continuare!

- Ha ha, ma alungi cu multa diplomatie. In ciuda timpului voi mai ramane..Prezenta ta, chiar si virtuala ma incanta mai mult decat orice altceva..am o capacitate afurisita sa ranesc, stiu!

- Glumesti?

- Si glumind chiar

- Din "lipsa" sufletului?

- Nu....cu cat cunosti mai clar...cu atat devastarea ce o pot face e incomensurabila

- - Vrei sa ne intrebam aici ce nu ne intrebam in gand?

- Pulsezi serios...hmmm :)) invingatorul nu va lua tot...doar ce este a lui!

- Stii ce este curios, desi afirmi cu tarie ca tu nu poti iubii, sau nu te poti indragosti.. esti destul de siropos!

- Alteta, sunte-ti o persoana inteligenta! In ce parte a conversatie mele se regaseste ca te-as curta? Mi-am exprimat doar simpla admiratie la felul tau de-a fi. De fapt sunt curios sa aflu ingredientul ce-ti poate topi aceasta raceala educata de-a lungul timpului

- Educata? Ce-ti lasa senzatia ca ma cunosti catusi de putin?

- O oarecare experienta si intuitia care nu ma inseala :)

- Stii, pentru noi toti timpul este pretios, dar se pare ca tu esti mereu in urma! Catre ce alergi?

- Buna intrebare! Raspunsul corect ar fi: Catre moarte ..Dar mai e mult pana acolo..in schimb am foarte multa treaba aici:)..Pe tine ce te-a facut ceea ce esti?

- Curios, acelasi lucru ma intrebam si eu despre tine!

- Da! Si ce anume crezi tu ca sunt? Sau mai corect spus, la ce te referi?

- Te astepti sa-ti fac o caracterizare:)) Esti glumet..dosarul tau are doar o amarata de pagina si aceea aproape goala :)) Iar ce sta scris pe ea, este strict secret :))

- Un dosar?! Nu ma surprinde nimic la tine. Alteta, cu parere de rau timpul nostru a expirat. Iti doresc o zi cat mai placuta cu putinta! Si nu uita ca mi-ai ramas datoare cu un raspuns:)

- O zi buna Matei!

 O alta dimineata gri. Stau la masa, sorbind din cafea, si vad prin geamurile mari cum soarele incearca sa-si faca loc printre nori cenusii.. Si ma gandeam la cea spus Matei mai devreme :"aceasta raceala educata de-a lungul timpului"
 ..Avea dreptate.. Singuratate..egoism..Poate fi o doza de egoism cand alegi sa nu te imparti cu nimeni. Dar in acest caz  esti multumit cu viata ta, ai ajuns la o cunoastere a ta...Toate cunostintele noastre sunt asimilate din carti. Snobism?!  Idealuri?! Oamenii ce îi întâlneam erau pentru mine un mister pe care sa-l descifrez. Acum toti îmi par la fel, o adunatura banala, comuna, mediocra .. masti, masti si iar masti... ce ma obosesc.