Capitolul 1/ partea 2

 Acum sunt opusa a ceea ce am fost. O barca in bataia vantului care navigheaza pe apele resemnarii, dar stie încotro o duc...Cu toti privim. Important este ceea ce vedem, nu?!
 Uneori iubirea te face sa plangi, si te consuma cu lingurita, ca pe un desert ..ce trebuie savurat..in care fiecare papila gustativa ia contact cu suferinta..o analizeaza, o savureaza si apoi iti lasa acel gust dulce-amarui.
 Si trezirea la realitate e asa de grea…
 Cu putina maiestrie as putea sa fiu ..doar o umbra. Umbra cui?

 Caci ma descopar in fiecare dimieata cand ma privesc in oglinda... O alta eu, mai trista, ridata, alteori ma analizeaz patrunzator observand cat de vulnerabila pot fii..

 Cafeaua de dimineata e mult mai amara si cu toate ca mereu sunt certata din cauza consumului excesiv ..nu ma pot satura de gustul ei.. de caldura ei..singura care-si mai face loc sa-mi incalzeasca simturile.

 Zilele  se scurg intre munca, muzica, caietul meu in care imi adun clipele, panzele care asteapta sa le dau   viata si singuratatea in care am ales sa-mi fie partenera de viata..O rutina invidiata de altii si detestata de mine uneori. Imi doresc sa fac mai mult, sa pot mai mult, sa insemne ceva cu adevarat si pentru ceilalti.. nu numai pentru Ego-ul meu.

 Cand alegi singuratatea limita iti este impusa doar de  tine... Prezentul sta parsiv într-un colt de camera si zâmbeste, parca si-ar spune: Scumpa mea, asta este tot ce ai! Poti doar sa speri la ziua de mâine, la urmatoarea dimineata, la urmatoarea sansa când te vei trezi din somn si vezi ca nu mai ploua cum iti place tie, ca soarele inca straluceste..
 Astazi nu am niciun plan, voi lenevi, voi citi ceva, voi intra pe site sa mai socializez cu lumea..uneori imi face bine, ma destinde..surprinzator cum ne deschidem sufletele in fata necunoscutilor si langa cei dragi nu reusim sa ne spunem ofurile.. din teama de-a nu fi vulnerabili, descoperiti, recunoscuti, etichetati.
 Chiar daca nu intru foarte des, sau lipsesc o perioada am format un cerc de prieteni ..
  Ne salutam, ne intrebam ce-am mai facut..este placut cum cineva se gandeste la tine chiar daca nu te cunoaste personal..Zambesc..gandul imi zboara iarasi la Matei. De ce traiesc cu impresia ca intentionat nu intra cu zilele. De ce am impresia ca se joaca cu mine?

 Incep sa ma detest ca ma gandesc la el..Este un joc psihologic..atat de cunoscut. Pot spune ca am multi admiratori aici, eu nu caut atentie din partea nimanui, imi doresc doar sa pot conversa. Este greu de inteles uneori, mai ales de catre cei ce nu te cunosc. Si eu sunt la fel de anonima pentru ceilalti, cum este Matei pentru mine. Si stiu ca acest mister instiga..

 Stiu asta pe propriam piele.. si am sa va arat cateva exemple :


:))... Din intrebarile si raspunsuri, am incercat sa'mi fac un portret imaginar al tau... si am ajuns la o constatare, poate ca gresesc: varsta intre 20-28 ani, inaltime 1.60-1.75...bruneta...si cred ca nu locuiesti in Romania...dar cu studii superioare...?

:)) Daca am sa-ti spun sincer ca doar una dintre ele este reala..vei fi dezamagit? Nu sunt bruneta, sunt mai inalta, nu locuiesc in Bucuresti decat pe scurte perioade din an, si da, nu locuiesc in tara. Nu am studii superioare

----------------------------------------------------------------------------------------------------

 deci esti fata sub "Frozen" ce chip avem ? :) :*? 
:)) avem, avem..dar, din pacate, absent aici :)

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------

 Parere : nu prea te cunosc si nici nu stiu daca in poza de profil esti tu . Pui niste întrebari grozave ce îti dau de gândit dar si greu de înteles ( unele) :)) . Probabil ai o inima mare , esti comunicativ/a si frumos/frumoasa cred :*

 Multumesc. De ce cu anonim? Multi m-au rugat sa-i scot din lista, sa nu mai pun intrebari tampite. Este ok..ii inteleg..eu am 2413 intrebari la care nu am raspuns..Ma bucur ca-ti plac intrebarile, voi incerca sa caut si alt gen 


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

 Este doar o parte amuzanta din conversatiile purtate. Si oarecum incep sa le inteleg curiozitatea. Si eu sunt curioasa in legatura cu el. Dar niciodata nu as face un caz din asta sau nu m-as trezi intreband sau insistand.

 Este deja tarziu, asa ca inchei orice conversatie si ma pregatesc sa ma duc in lumea viselor. In timp ce ma spal pe dinti ma privesc in oglinda si ma intreb ce-mi doresc cu adevarat. Ma privesc din afara..ma desprind de mine pentru o secunda, ma studiez curioasa..

 Imi revin repede si ma duc in dormitor. Imi imbrac pijamalele cu 2 numere mai mari..mereu le cumpar asa..imi place senzatia de lejer si faptul ca-mi da o nota de copil, cu toate ca prin statura mea sunt destul de impunatoare..imi pregatesc muzica de relaxare si ma bag in pat atintind tavanul.  Ma pierd in ganduri...

 Sunt uneori atat de copila, imi place sa privesc cerul pana ametesc. Iubesc mirosul de hartie..ati mangaiat vreodata o coala de hartie noua si o foaie de carte veche? Cartile vechi au miros de pamant. Imi plac podurile caselor, ascund atat de mult mister, trebuie doar sa  sa le descoperi si-ti vor spune povestii incredibile...

 Iubesc natura in toata spendoarea ei..cei mai multi dintre noi traim atat de superficial..este adevarat ca suntem cu toti partial orbi, dar noi nu vedem nici ceea ce putem vedea..mereu incerc sa gasesc o scuza pentru toata superficialitatea asta..pentru garaba cu care ne inconjuram si uitam sa mai traim..

 Iubesc ploaia..imi spala sufletul si ma curata de ganduri..

 Iubesc la fel de tare prima ninsoare..Probabil si la 80 de ani voi privi cu nasul lipit de geam, primi fulgi de nea... Iubesc sa ma plimb cu bicicleta.. simt adierea vantului cum imi mangaie fata..sa zambesc naturii..florilor, ce le intalnesc in drumul meu..sa ma cert cu gazele, care nu-mi dau pace si vor sa vina cu mine in plimbarea mea..

 Iubesc gargaritele..sunt superbe..nu stiu de unde apar si unde dispar..cu ce se hranesc..sunt atat de perfecte..parca ar fi pictate..Imi place sa le studiez si de fiecare data raman la fel de surprinsa de gingasia lor..le las se se plimbe pe degetele mele intrebandu-le, de unde vin si unde se duc..ce minunatii au intalnit in drumul lor..daca au o tara a lor, unde se retrag toate ca apoi sa ravina sa ne bucure privirea..

 Sunt foarte emotiva, cu toate ca am fost educata in spiritul sever al supravietuiri.. dar nu voi reusi niciodata sa trec pe langa un batran fara sa-l ajut,  sa-l privesc.. lacrimand ..intrebandu-ma ce viata a avut, daca are copii, ce mananca, unde doarme, cu ce-a gresit de soarta la aruncat pe strada.

 Am crezut ca sunt calita, dar cu adevarat cele invatate au fost nule in momentul in care am aflat ca lumea mea se prabuseste.
 O boala a aparut neinvitata si mi-a invadat trupul. Am cazut intr-o depresie uriasa..eram o leguma..tot ceea ce invatase mintea si corpul meu ..nu se regaseau..a durat aproape un an..a fost groaznic..apoi usor , usor am inceput sa inteleg, sa-mi aduc aminte tot ce am invatat.

 Am inceput sa lucrez cu mine..zilnic..si am reusit sa ma ridic din groapa,  apoi sa ma mentin la nivelul asta. Nu este usor, dar nu este nicio masca...sunt doar eu..in situatia data..si profit de ceea ce am.
 M-am trezit tarziu, ceea ce rar se intmpla. Intr-adevar aseara m-am lasat dusa de val, acompaniata de muzica lui David si am adormit spre dimineata.  Am apucat drumul spre bucatarie, am pus apa la fiert si am plecat spre baie aproape impiedicandu-ma in pijamale.

 M-am uitat pentru o secunda la periuta de dinti, mereu ma intreb in asemenea situatii de ce nu-mi cumpar una electica sa faca treaba in locul meu! M-am asezat pe cada si desi mana isi facea datoria frecand de zor ..eu inca dormitam..Cand am obosit intr-un final m-am ridicat si mi-am clatit gura privindu-ma in oglinda..
 Doamne ce bine ca sunt singura..ce fata am! Am plecat spre bucatarie unde apa pentru cafea clocotea de zor, mi-am facut cafeaua si privesc in jurul meu.

 Deschid laptop-ul si ma bucur de cafeaua calda privind in gol la tastatura, nestiind ce anume vreau sa fac...

 Ma decid sa ascult un pic de muzica. Incep in ordine sa-mi deschid fisierele. Recitesc ceea ce-am scris aseara si imi vine sa sterg tot . Aceasi senzatie o am in fiecare dimineata!
 Las totul cum este si deschid site-ul sa verific ce mai este nou. Am un mesaj, inima imi bate cu putere la citirea lui:

- Scumpa Carla, ma tot gandesc la tine! Sper ca esti bine si de asemenea imi doresc sa stam de vorba. Am sa te rog sa alegi o alta cale de contact. In cazul in care esti dispusa sa purtam o conversatie decenta, lasa-mi adresa pe pagina mea. Sper sa vorbim cat mai curand. Umilul tau admirator, Matei. O zi minunata Alteta!

 Toate simturile sau trezit la viata. Priveam ecranul si nu-mi venea sa cred. Exact in ziua in care am dormit si eu mai mult, a intrat Matei. Si acum ce fac? O alta cale..Clar, imi doream sa stam de vorba!

 Am incercat sa-mi stapanesc emotia, sa gandesc lucid. Mi-am savurat cafeaua rasucind problema pe toate partile, intr-un final am decis ca  G-mail era cel mai corect.
 I-am lasat mesajul cu adresa. Incercam sa-mi dau seama ce urmareste. Imi tot repet intruna, sa nu ma mai gandesc atat la el.
 Nu am dreptul sa ma atasez emotional de nimeni. Am decis asta cu un an in urma si asa va ramane. Sunt destui cei ce-mi duc grija..

 Iar eu nu am dreptul sa las pe nimeni in preajma mea. In acelasi timp imi spun ca nu gresesc cu nimic daca port o conversatie. Poate nici  nu vom avea ce sa vorbim. Poate e doar un moft. Ma intriga..

 Restul zilei am fost oarecum debusolata si visatoare. Am iesit la o scurta plimbare sa-mi aerisesc mintea,  sa scap de prezenta lui Matei care imi bantuia fiinta

 M-am imbracat lejer si am iesit din casa cu gandul sa ma plimb. In fata casei am zarit bicicleta care-mi facea cu ochiul. M-am urcat pe ea si am plecat fara o ruta...Ma plimbam pe strazile satului si priveam frumusetea naturii.

 Vantul adia usor si era superb..ma simteam fericita! Zambeam aiurea fara sa am un motiv..Am iesit din sat si am plecat spre orasul invecinat care se afla la 9 km distanta.

 Pe drum am oprit langa un lan de grau,  arata ca o mare aurie in bataia vantului..Macii se zareau printre spicele de grau ..atat de multa liniste si frumusete ca nu-ti venea sa pleci de acolo.

 M-am asezat langa marginea lanului si ma jucam cu spicele de grau:))

 Va aduceti aminte cum ne jucam cu totii cand eram mici? Rupeam un spic de grau si-l asezam intre palme..apoi frecand palmele in sus si-n jos, spicul isi facea loc si iesind la suprafata..

 Am ramas acolo pret de o jumatate de ora gandindu-ma..Exact cand vroiam sa ma ridic, am simtit vibratia telefonului..Era Matei. Nu stiam ce sa fac; daca sa-i raspund sau sa astept intai sa ajung acasa..Stiam de asemenea ca nu are foarte mult timp liber la dispozitie..deci riscam sa mai astept cateva zile daca pierdeam ocazia.

 Deschid mesajul si citesc:

- Buna ziua, scumpa Carla!
- Buna Matei!
- Ma bucur ca ai fost inteleapta si ai ales sa vorbim pe aceasta cale. Cu toate ca nu mi-ar fi displacut sa-mi lasi un numar de telefon, sa ma delectez cu vocea ta!
- Alte dorinte Majestate?!
- Ha ha, am devenit egali? Ce onoare! Imi era dor sa stau de vorba cu tine
- Vorbim mereu....dar fiecare la ecoul din oglinda
- Cum e soarele in tara ta? Dar ploaia? Cum arati, scumpa Carla?
- Stralucitor, ploaia mereu frumoasa. Iubesc ploaia!
- Stiu..Cum arati acum, ce faci, cum esti imbracata, cum mirosi?
- Ha ha ha, esti simpatic!
- Stiu, mi se spune adesea. Imi poti raspunde, te rog?!
- Hmm..Sunt imbracata in pantaloni scurti in carouri, tricou, tenesi si o esarfa legata pe cap. Stau pe marginea unui lan de grau si miros a mere verzi si menta
- Iti razi de mine sau vrei sa ma inebunesti asa din prima?
- Ai intrebat si am raspuns:)
- Cum ai ajuns acolo? Cum sa mirosi a mere verzi si menta langa un lan de grau? Esti un vis?
- Matei, nu te prinde ipostaza asta de cuceritor :))
- Eu vorbesc cat se poate de serios. Cum ai ajuns acolo? Ce cauti acolo? De ce esti acolo?
- Am iesit la o scurta plimbare cu bicicleta. In drumul meu nu am putut rezista tentatei de a ma recreea un pic in linistea si frumusetea ce ma inconjoara. Si miros a mere verzi si a menta pentru ca asa miroase pielea mea.   Ma voi indrepta spre urmatorul oras unde voi opri sa mananc o inghetata. Tu ce faci? Unde esti?
- In avion cu treaba. Daca aveai GPS-ul activat probabil eram tentat sa schimb ruta si sa stric frumusete de lan. Nu gasesc coordonatele. Inghetata? Ce aroma preferi?
- Pepene galben sau menta
- Interesant!
- Ce anume este asa interesant?
- Fiinta ta.
- Ma provoci?
- Esti o provocare inascuta, intai si intai pentru tine
- Nu are sens sa ne ''flagelam'' nici cu linguseli fata de noi insine si nici cu multe critici dure
- ....Esti placuta!
- Deja te-am plictisit?
- Daca depui eforturi...sa stii ca nu prea da rezultate:)))
- Esti ok Matei?
- Mai ai venin?.....ca am obosit cu scutul in mana..
- Nu mai am...dar asa functionez eu
- Da. .....nici ca nu ai o placere vinovata sa vezi ''reactii'' !
- Inca ma intreb daca esti real? Si am nevoie de dovezi :)))))))))))
- Da....am observat ca te intrebi despre mine ce eu cu putin succes reusesc sa ma intreb..
facem schimb de intrebari retorice?
- Nu:))
- Ale mele sunt ''al naibii'' de ''consumatoare''
- Da ?
- Sigur nu vrei una, doua? macar sa iti ia mintea un pic
- Uimeste-ma...
- De ce am de oferit, pentru cate suflete sunt pe Pamant, daca un suflet de pe pamant nu are dispozitie?
- Esti convins ca nu are? Ai o certitudine?
- Nu, am o experienta. Nu face cat o certitudine..asta e sigur. Dar....e ''functionala'' in mare parte.
- De ce nu incerci sa te convingi? Ce te retine? Niciodata nu ai destula experienta
- Pentru ca a ma convinge inseamna sa aduc lamuriri mie..si asta suna a un caine care isi musca terminatia coloanei.... eu nu ma conving...eu voi avea convingerea.
- Mai ales cand subiectul difera..Hmm cata siguranta, de unde?
- Inca nu am gasit lipsa amprentelor....doar amprente peste tot....ce imi spun ca inca nu ploua asa cum ne place noua....inca e potop, de insensibilitate
- Mai creierit un pic...
- Stai sa vezi cand vine tornada.:)) Asta doar din cauza ca fac ce vreau din creierul meu :))
- La mine e mai simplu...am mai mult spatiu...liber
- Si la tine spune ca e ''cea mai buna prietena''?
- Nu inteleg..am doar un neuron si ala obosit!:))) Se pune daca sunt blonda?
- Eu am avut in viata mea o fata blonda....
- Si ce-ai facut cu ea?:)))
- Ce a vrut ea
- Si la final?!:))
- Si la final la fel.
- Nu cred...:)))
- Ok! :))
- Gata, nu mai spun nimic.
- Satisfacuta?.....imi este greu sa admit ca esti satisfacuta
- Incotro te indrepti?
- As vrea sa spun: Spre tine!
- Ok, inteleg ca eviti sa-mi raspunzi
- Ti-am raspuns cat se poate de sincer. Ma indrept inspre un loc insorit si cu multa frumusete. Ar fi placut sa te am langa mine.
- De ce Matei, ai ramas fara admiratoare?
- Doamne, cat iubesc cand te transformi intr-un arici! Nu Altea, sunt mereu prezente si dornice. Eu am exprimat dorinta mea, nu a lor:)
- Vei lipsi mult?
- Din viata ta, nu. Voi absenta in jur de o saptamana. De ce?
- Curiozitatea:)
- Imi incerc din nou norocul. Imi poti da numarul de telefon? Asa legatura dintre noi ar fi mult mai stransa! Sau imi poti lasa adresa ta, as veni cu placere sa imi beau cafeaua dimineata cu tine:) Promit sa aduc mereu croissante proaspete
- Matei visezi? Mi-ai lasat senzatia ca esti destul de cerebral ..cum poti gandi ca ti-as da numarul de telefon sau adresa. Nici macar nu stiu cine esti!
- Sunt cine vrei tu si tot ceea ce ti-ai dorit!
- Ha ha ha asa vrajesti toate fetele? Patetic!
- Intreaba-ma ce vrei si iti voi raspunde. Apoi la final vom vedea..Si crede-ma, va veni si ziua in care iti voi reaminti aceasta parte a conversatiei. Dar vreau sa te privesc in ochi cand vom vorbi despre ea. Ochii nu mint niciodata!
- Nu am nicio curiozitate. Si incearca sa te trezesti la realitate chiar daca acum esti la propiu printre nori, noi doi fata in fata! :)))
- Alteta, ma scuzati daca am fost nepoliticos. Nu a fost in intentia mea. Si aveti perfecta dreptate. Voi cobora cu picioarele pe pamant. O zi minunata si ai grija de tine!
- Mersi asemenea, Matei!

 Priveam ecranul telefonului si nu-mi venea a crede, asteptam sa mai spuna ceva.

 Am inceput sa recitesc conversatia in speranta ca-i voi da timp sa se razgandeasca, vazand ca raman on. Au trecut cel putin 20 de minute si nimic. Eram dezamagita de mine, l-am gonit.

 Stiu ca sunt buna la asta, sa alung oameni din preajma mea, sa-i ranesc in asa fel incat sa nu-si doreasca sa se intoarca. Prefer aceasta alternativa. Mai bine sa fiu considerata o  egoista fara inima decat sa se ataseze de mine si apoi sa sufere. Cand esti crud, rau ..nimeni nu-ti simte lipsa..nu-ti duce dorul..e mai bine asa! M-am ridicat si am plecat  spre oras. Pedalam cu viteza si o mie de ganduri imi treceau prin minte. Nu vedeam nimic din ce ma inconjoara. Ziua aceea superba a ramas undeva in urma mea. Raceala ce-mi stapanea fiinta isi spune-a cuvantul. Raceala aceea educata in timp, cum spunea Matei.

 Ei da, avea atata dreptate! Cum putea cineva sa-si de-a seama despre asta doar din niste randuri scrise? Se pare ca este un fin observator. Are un fel aparte de-a purta o conversatie. Hmm, acum chiar si eu ma intrebam ce voce are, cum arata..

  Nici nu am realizat cand am ajuns in oras. M-am indreptat spre gelaterie si am ocupat un loc la o masa. Stiind ce vreau, nu am citit lista, dar am inceput sa recitesc conversatia cu Matei.

 Este amuzant intr-un mod placut si deloc plictisitor. Stie sa te faca sa te simti bine, are un sarm aparte. Genul de barbat galant si periculos pentru orice fata visatoare. A spus ca se afla in avion. Ma intreb cum folosea telefonul sau tableta din moment ce se afla in timpul zborului, curios?! Se indreapta catre o tara frumoasa..nici macar nu am avut inspiratia sa-l intreb unde anume. Si daca este asa cum spune si este inconjurat de admiratoare care stau sa-i faca pe plac, ce anume cauta in compania mea? Oare ce urmareste cu adevarat? Si ce cauta o asemenea persoana pe un site de genul. Foarte mute semne de intrebare.

 Sa presupunem ca are o oarecare situatie materiala care-i permite sa calatoreasca. Are un anumit statut..Ce  cauta in realitate?!
 Pare o persoana foarte sigura pe ea si probabil ca totul face parte dintr-un plan. Deja am devenit paranoia...

 Imi comand portie dubla de inghetata si ma scufund in ganduri.
Trebuie sa stau de vorba serios cu mine insumi. Se pare ca ma pierd in fiecare minut din momentul in care l-am cunoscut pe acest strain.
 M-am intors acasa rupta de oboseala si fara chef de nimic altceva.  Am facut o baie in speranta ca imi voi ridica moralu, si va dispare starea de apatie. Nimic..
 M-am apucat anevoie sa-mi fac ordine pe birou. Cea mai mare pedeapsa pentru mine este sa imi tin ordine in acte..De multe ori biroul meu zace plin de hartii mototolite, scrisori care nu au fost deschise, intuind de unde si ce se afla in ele, nici macar deranjul sa le arunc la cos nu l-am avut. Si multe alte foii cu notite aruncate la intamplare. Asa ca urmatoarele ore  le-am ocupat cu aranjatul actelor in dosare.

 Era tarziu si nu mai aveam chef sa fac nimic altceva. Imi doream doar un somn bun si sa nu ma mai gandesc.