Ma asez iar în pat cu regretul imens, cu golul care se mareste pe zi ce trece si mi-e frica.. mi-e frica ca nimeni în afara de el nu-mi va putea umple vreodata inima , de pura placere de a sta noptile pâna târziu , la telefon , discutând despre nemurirea sufletului si neepuizabilul subiect , al dreptatii în lume...

Suna telefonul…..Nu! Acuma nu mai suna...Traim pe un teren neutru!!!!