M-am imbracat in mere verzi, menta si apa rece..Am sperat ca-mi voi ingheta sentimentele..Am reusit sa le elimin..prin lacrimi..ce-mi inunda fata..sunt cumva in ton cu vremea..Afara ploua, in sufletul meu ploua, iar ochii tin isonul..Doar eu privesc pierduta si din cand in cand te strig,,,asa cum stiu doar eu..inauntrul meu, tare..inabusit..cu ecou..oare ma poti auzi? Oare tresari vreodata la durerea mea? Ii strig univesului sa te caute, sa duca la tine cea mai ramas din mine..Si voi pleca..voi iesi pe stada, printre oameni..printre picaturile de ploaie, un cer plumburiu deasupra mea, trist si el ca si mine..La o altitudine de 4000 metri este o temperatura de -58 grade..Ar fi suficient cat sa-mi inghete sufletul..Da, sufletul!..Eu as muri instantaneu..Dar sufletul!..Ar ingheta si el?..Sau ar cobora pe pamant sa te caute si sa-ti dea de veste..sa te loveasca atat de tare incat sa simti dintr-o data ca te doare inima si-ti plange sufletul, in tine se isca un gol imens care nu are logica..sa-ti inghete simturile..sa ametesti, sa nu intelegi de ce te sfarsesti..sa cauti cu privirea, cu mintea, cu sufletul in toate zarile sa vezi de unde vine durerea..sa nu zaresti nimic... si totusi sa stii ca ceva a murit in tine in clipa aceea..si doare...