Azi voi purta rosu
Am chef sa ma vopsesc din cap pana-n picioare in rosu.
Sa aleg o vopsea groasa poate putin grunjoasa
de un intens rosu febril,
culoarea rusinii, adeziva,
culoarea rusinilor,
un strat vascos de rose spulberate violent
care incet sa se usuce..
Culoarea macilor, florile vaporoase din zilele de vara,
un strat vascos care cu timpul sa crape
in hematii anacronice dispersate persuasiv
intr-o strigare de regret.
Apoi tacerea ambivalenta nevrotica
m-ar obliga sa ma uit in oglinda
cu ploapele mele grele de rosu germinat,
culoarea ipocriziei, picuratoare,
culoarea ipocriziilor.
As intepeni acolo
infierbantata de un rece rosu
reflectandu-ma lung, prostesc
cata placere in nebunia cromatica!
M-as lasa fotografiata, poate, pasiv
in acel patriarhal imens,
culoarea densitatiilor, tulburatoare,
nici macar nu-i culoarea mea preferata,
dar am chef de rosu,
culoarea lacrimilor-acel lichid
care ne circula prin vene
si zvacneste abundent
la emotii
la iritare
la dorinta
la nastere
si cel mai adesea la nimic