Mi se intampla pe portiuni mari de timp sa am o aparenta de viata. Nu mai pot nici crea, nici visa. Nu sufar. Imi pare rau dupa trupul, dupa viata mea adevarata, durerea impietrita a nervilor dupa oasele mele rasucite de-a lungul timpului.
Sunt singura, pe vecie. Dar stiu ca dincolo de o distanta infinita, dincolo de o zona indecisa, se afla o alta sfera, unde traieste o alta fiinta, dar ca nu voi ajunge niciodata la ea.
Ma aflu in Infern...nu mai pot nici crea, nici 
visa...