Un om care iubeste singur, rade, plange, ofteaza, zambeste si doarme singur..se matuie de unul singur, ca intr-un exercitiu repetitiv pana la obsesie. Pana si ultima molecula de sange se transforma intr-o prelunga si dureroasa vibrare, pana la ultima saltare a sufletului peste rana de a fi om. Un simplu om care la fiecare miscare a pleoapelor, fiecare pas, fiecare noua gura de aer este egala cu durerea. O durere adanca sparta in mii de aschii care adunate in sunete, el, un simplu om e nevoit, e damat, e menit sa arate doar frumusete pentru a fi recunoscut, apreciat. Doar un om!
Sunt doar un Om.
Voi?