O dorinta nu schimba nimic.
O decizie schimba totul.
E doar un gând,
Si totusi, tu traiesti.

Simti ca ceva s-a stricat în interiorul meu... Ma întreb unde sunt, cu cine sunt, de ce... Şi nimeni nu ma aude, nimeni nu ştie, nici macar eu . Aud doar acele cuvinte care ma trezesc şi îmi dau seama că acum sunt invizibila, ca o fantomă. Privesc faptele din exterior, nu mai locuiesc acolo. Corpul meu se mişcă, zâmbeste, plânge, dar nu sunt eu ... Eu nu mai exist... Sunt ani lumină depărtare... M-am intors unde imi era casa. Aud doar acele cuvinte si tot ce pot face este sa decid daca ma usuc sau nu... Acele cuvinte care inseamna fericirea ta si sfarsitul meu...

Împreună suntem un lux pe care numai cativa il pot înţelege şi pe care niciunul nu si-l poate permite....!!

 

 

Respiratia imi este melancolica intr-un loc special sufletului meu...dar te simt foarte departe... Nu mai stiu sa fac distinctia intre iluzie si realitate, nu mai stiu sa iubesc, nu mai stiu decat ca, ma pierd in volbura valurilor tale...sunt acasa

Obisnuiesc sa gandesc ca sunt cea mai ciudata persoana din lume dar apoi realizez, sunt atat de multi oameni pe pamant, trebuie sa fie cineva ca mine care sa simta, sa gandeasca la fel de bizar, sa fie plin de fisuri... imi imaginez ca trebuie sa fie undeva si sa gandeasca la fel ca mine, acum.
Ei bine, sper ca, daca esti acolo si citesti asta, stii ca da, este adevarat, eu sunt aici si ma gandesc la tine...

Mi se intampla pe portiuni mari de timp sa am o aparenta de viata. Nu mai pot nici crea, nici visa. Nu sufar. Imi pare rau dupa trupul, dupa viata mea adevarata, durerea impietrita a nervilor dupa oasele mele rasucite de-a lungul timpului.
Sunt singura, pe vecie. Dar stiu ca dincolo de o distanta infinita, dincolo de o zona indecisa, se afla o alta sfera, unde traieste o alta fiinta, dar ca nu voi ajunge niciodata la ea.
Ma aflu in Infern...nu mai pot nici crea, nici 
visa...

Si ma intrebi daca te iubesc.
Nu stiu ce inseamna a iubi, pe termen scurt functioneza sentimentul acela. Eşti încă, dar dragostea este altceva: este un verb, o acțiune. Nu se uita la un film despre ţări îndepărtate, s-o ia în serios, în două: Valize, fusuri orare, aşteptările, înmulțite la doi.
Prosoape, periuţe de dinţi, paturi, înmulțite cu doi.
Cafea, lacrimi, zâmbete, înmulțite cu doi. Totul s-a dublat.
În timpul acela scurt, am trăit împreună, umăr lângă umăr, mână în mână, am devit unul...acum, suntem iarasi doi