iti este indeajuns cat sa clipesti inca o data
Doar pentru mine
marți, 30 iunie 2015
luni, 29 iunie 2015
Privesc în gol până când soarele imi cade-n ochi, iar sângele stropeste cerul. Cu zambetul pe fata si din distructivitate fac paşi pe deasupra morţii ce ma aşteaptă în pământuri. Gropi adânci doar pentru mine, locuri goale-n iad doar pentru sufletul meu. Eu nu ma nasc niciodata, doar ma reinventeaz, fiindcă nu sunt moarta.
Si de-mi jupoi pielea de pe oase, vei vedea că nu posed nimic mai mult decat... un trup, cu privire de femeie.
Un gand, o bucatica de hartie
cate un moment de simplitate infricosatoare,
am impresia ca cineva si-a lasat dinadins vocea
sa se prelinga pe trupul meu in timp ce scriam.
Apoi s-a decis sa plece si sa ma lase cu toate sonoritatile astea in cap.
Imi trebuie o noua cutie sa le depozitez.
Dar stii ceva, mai bine imi fac vesminte din ele
poate asa voi intelege ce simti cand le citesti
cate un moment de simplitate infricosatoare,
am impresia ca cineva si-a lasat dinadins vocea
sa se prelinga pe trupul meu in timp ce scriam.
Apoi s-a decis sa plece si sa ma lase cu toate sonoritatile astea in cap.
Imi trebuie o noua cutie sa le depozitez.
Dar stii ceva, mai bine imi fac vesminte din ele
poate asa voi intelege ce simti cand le citesti
Leaga-mi si mie visele cu pansament si pune-mi un leucoplast te rog,
tot le pierd in ultimul timp pe jos si se murdaresc.
ar trebui sa suflu pe ele
eventual sa le sterg de haine, isi tot schimba culorile
sa deschid geamul si sa le dau drumul?..Poate nu sunt ale mele!
A pierdut cineva un manunchi de vise, mici si rotunde, ca baloanele de sapun frumos colorate?
O
dimineata trista si rece, un vant ce ne intelegea starea, noi doi ce ne
apropiam avid incercand sa limitam distanta ce urma sa-si spuna
cuvantul. Lasand intr-un anumit parc din centrul capitalei o liniste
amara, pe o anumita banca unde ploua cu petale. Pe un anume peron unde
un tren se pregatea de o lunga calatorie, o poveste pentru mai
tarziu.. Si o singura-ntrebare: Hai, vii?!
duminică, 28 iunie 2015
De astazi eu miros a ploaie. Stii cum miroase ploaia?
Apa nu are miros..poate doar a clor..dar ploaia..ploaia are mirosul ei..si imi permit sa ma gandesc ca e formata din mii si mii de lacrimi adunate..de durere. fericire, tristete, dor, iubire, moarte, nastere..toate sunt sarbatorite prin lacrimi..ce vin din mii si mii de suflete si adunate au un miros..mirosul ploii..iar pielea mea nu va mai fi asemuita cu nicio alta aroma..decat cea a ploii..Pielea ta ce miros are?
-Fata draga, nu am nici pentru mine, fii creionul meu, zambetele din sentimentele calde.
-Suntem mult prea diferiti..
-Poate ca as putea invata din nou sa fiu un punct ce are nevoie de un alt punct pentru a avea cercul
-Cercul il ai deja...se pare ca nu-ti sunt de folos..
-Am acceptat sa nu umplu necesitatea...sa las sa ma completeze lipsa, nu exista vina in asta si nici in timp si conjunctura
Adevarat. Cateodata...traim o viata intreaga intr-o singura clipa..Vrei sa fii clipa mea de nebunie?!
O iubire pe hartie
M-am intors la hotel, nu inainte de a lua cu mine o fata care ma fixa inca de cand m-am asezat la masa.
Poate asa seara mea se va sfarsi intr-un mod mai placut. In holul hotelului i-am sugerat sa ne oprim la bar. Era incantata ca nu era nevoita sa urcam direct in camera.
Le simt de la o posta. Nu cred ca era neaparat de meserie, oricum incepatoare. Era atat de transparenta incat puteam privi prin ea. Am discutat vrute si nevrute. Simpatica, cu simtul umorului, si ceea ce mi-a placut, ca stia sa asculte fara sa ma intrerupa. Dupa mai multe pahare consumate cum era de asteptat.. au inceput confensarile.
Asa am aflat ca era noua in oras, nu prea avea cunostinte si se hotarase sa iasa la o inghetata. Cu o sinceritate frapanta mi-a spus ca a fost atrasa de prezenta mea ca un magnet. Isi cerea scuze, daca a deranjat cu privirea insistenta.
Era sincera si de apreciat. Am studiat-o mai atent.
In jur de 22, 24 ani, inalta, subtire. O fata simpla, frumoasa intr-un mod natural..fara prea mult fard sau accesorii. O inteligenta relativ medie.
Vazandu-ma ca o studiez atent, jenata, a incercat sa ma aduca la realitate
- V-ati certat?
- Poftim? nu intelegeam ce anume vrea..
- Tu si cu iubita ta, v-ati certat mai devreme la telefon?
- Iubita mea? De unde ai scos asta?
- Matei, in ciuda faptului ca sunt tanara, sunt totusi femeie. Am citit pe fata ta toata paleta de stari prin care ai trecut. Iar privirea in gol.. dupa terminarea conversatiei, spune totul. Nu ma deranjeaza, imi poti spune daca doresti, nu ne leaga nimic. In plus eu te-am urmarit tot acest timp si am inteles. Cu toate astea am acceptat oferta ta..
Numai ideea de-ai raspunde simplu cu un da, imi parea ireala.
Era ca si cum as fi acceptat ca este iubita mea.
Nu aveam starea necesara sa dau explicatii si in plus, am luat-o cu mine, tocmai pentru a scapa de gandurile mele indreptate catre Carla. M-am enervat in sinea mea, nu mai aveam nici un chef de aceasta domnisoara.
- Imi este jena sa recunosc ca nu ti-am retinut numele. Vreau doar sa-ti spun ca sunt foarte obosit si as dori sa ma retrag in camera mea.
- Irina. Se pare ca am gresit cand am deschis discutia. Imi pare rau! In cazul acesta te poti retrage linistit in camera ta. Mai sta un pic, dupa care voi pleca si eu la casa mea.
Am privit-o curios si am observat ca era un pic ametita. Ma uram pentru felul cum reactionasem, imi dadeam seama ca las sa ma afecteze prea mult.
- Mie imi pare rau pentru ce-am spus sau nu am spus. Nu era iubita mea. Eu zic sa mai bem un pahar, apoi vedem incotro ne indreptam fiecare, de acord?
- Placerea este de partea mea, Matei!
De la un pahar am ajuns la alte doua, trei, si apoi in dormitorul meu.
Eram destul e ametit si gandurile se amestecau in capul meu mai ceva ca intr-un carusel.
La un moment dat, in timp ce-o dezbracam si ii sarutam umarul fin, m-am trezit spunand abia soptit: - Te doresc atat de mult, scumpa Carla!
Nu stiu daca Irina a auzit si ultima parte, tinand cont ca era intr-o stare de ebrietate destul de avansata..dar eu m-am auzit ce-am spus.
Ma uitam la femeia din fata mea care ma dorea si era acolo pentru mine..iar eu ma gandeam la ea. Brusc am inceput sa o imbrac la loc si i-am spus:
- Iti pot comanda un taxi daca doresti, asa vei ajunge in siguranta acasa
- Matei, dar nu vreau sa plec. Am facut ceva gresit? Iarta-ma te rog, dar nu ma alunga..Ce-am facut?
- Stai linistita ca nu ai gresit cu nimic. Si poti ramane daca asta iti doresti. Doar ca eu sunt obosit si ma voi intinde sa dorm.
I-am intors spatele si am plecat in dus. Nu puteam sa-i vad privirea aceea plina de dorinta, amestecata cu durere si dezamagire.
Trebuie sa fie foarte frustrant sa te trateze cineva asa cum am facut-o eu.
Nu-i vina mea..doar ea si cu raspunsurile ei ..imi bantuie mintea si mai nou si trupul.
Am lasat apa aproape rece sa-mi curga pe trup .. poate imi voi reveni la normal..Am stat sub dus pana am inghetat la propriu..intrasem intr-un fel de amorteala, din cauza apei care era atat de rece..Nu simteam mare lucru..doar o amorteala.
M-am trezit la realitate in momentul cand am auzit vocea Irinei, din camera:
- Matei, esti bine? Ai nevoie de ajutor?
- Sunt bine, ies imediat..
Era inca aici, am si uitat de ea! De ce nu adormise? Chiar nu aveam chef de nimeni langa mine.
Am iesit din baie si Irina ma astepta bagata in asternuturi, goala banuiesc..
M-am intors la hotel, nu inainte de a lua cu mine o fata care ma fixa inca de cand m-am asezat la masa.
Poate asa seara mea se va sfarsi intr-un mod mai placut. In holul hotelului i-am sugerat sa ne oprim la bar. Era incantata ca nu era nevoita sa urcam direct in camera.
Le simt de la o posta. Nu cred ca era neaparat de meserie, oricum incepatoare. Era atat de transparenta incat puteam privi prin ea. Am discutat vrute si nevrute. Simpatica, cu simtul umorului, si ceea ce mi-a placut, ca stia sa asculte fara sa ma intrerupa. Dupa mai multe pahare consumate cum era de asteptat.. au inceput confensarile.
Asa am aflat ca era noua in oras, nu prea avea cunostinte si se hotarase sa iasa la o inghetata. Cu o sinceritate frapanta mi-a spus ca a fost atrasa de prezenta mea ca un magnet. Isi cerea scuze, daca a deranjat cu privirea insistenta.
Era sincera si de apreciat. Am studiat-o mai atent.
In jur de 22, 24 ani, inalta, subtire. O fata simpla, frumoasa intr-un mod natural..fara prea mult fard sau accesorii. O inteligenta relativ medie.
Vazandu-ma ca o studiez atent, jenata, a incercat sa ma aduca la realitate
- V-ati certat?
- Poftim? nu intelegeam ce anume vrea..
- Tu si cu iubita ta, v-ati certat mai devreme la telefon?
- Iubita mea? De unde ai scos asta?
- Matei, in ciuda faptului ca sunt tanara, sunt totusi femeie. Am citit pe fata ta toata paleta de stari prin care ai trecut. Iar privirea in gol.. dupa terminarea conversatiei, spune totul. Nu ma deranjeaza, imi poti spune daca doresti, nu ne leaga nimic. In plus eu te-am urmarit tot acest timp si am inteles. Cu toate astea am acceptat oferta ta..
Numai ideea de-ai raspunde simplu cu un da, imi parea ireala.
Era ca si cum as fi acceptat ca este iubita mea.
Nu aveam starea necesara sa dau explicatii si in plus, am luat-o cu mine, tocmai pentru a scapa de gandurile mele indreptate catre Carla. M-am enervat in sinea mea, nu mai aveam nici un chef de aceasta domnisoara.
- Imi este jena sa recunosc ca nu ti-am retinut numele. Vreau doar sa-ti spun ca sunt foarte obosit si as dori sa ma retrag in camera mea.
- Irina. Se pare ca am gresit cand am deschis discutia. Imi pare rau! In cazul acesta te poti retrage linistit in camera ta. Mai sta un pic, dupa care voi pleca si eu la casa mea.
Am privit-o curios si am observat ca era un pic ametita. Ma uram pentru felul cum reactionasem, imi dadeam seama ca las sa ma afecteze prea mult.
- Mie imi pare rau pentru ce-am spus sau nu am spus. Nu era iubita mea. Eu zic sa mai bem un pahar, apoi vedem incotro ne indreptam fiecare, de acord?
- Placerea este de partea mea, Matei!
De la un pahar am ajuns la alte doua, trei, si apoi in dormitorul meu.
Eram destul e ametit si gandurile se amestecau in capul meu mai ceva ca intr-un carusel.
La un moment dat, in timp ce-o dezbracam si ii sarutam umarul fin, m-am trezit spunand abia soptit: - Te doresc atat de mult, scumpa Carla!
Nu stiu daca Irina a auzit si ultima parte, tinand cont ca era intr-o stare de ebrietate destul de avansata..dar eu m-am auzit ce-am spus.
Ma uitam la femeia din fata mea care ma dorea si era acolo pentru mine..iar eu ma gandeam la ea. Brusc am inceput sa o imbrac la loc si i-am spus:
- Iti pot comanda un taxi daca doresti, asa vei ajunge in siguranta acasa
- Matei, dar nu vreau sa plec. Am facut ceva gresit? Iarta-ma te rog, dar nu ma alunga..Ce-am facut?
- Stai linistita ca nu ai gresit cu nimic. Si poti ramane daca asta iti doresti. Doar ca eu sunt obosit si ma voi intinde sa dorm.
I-am intors spatele si am plecat in dus. Nu puteam sa-i vad privirea aceea plina de dorinta, amestecata cu durere si dezamagire.
Trebuie sa fie foarte frustrant sa te trateze cineva asa cum am facut-o eu.
Nu-i vina mea..doar ea si cu raspunsurile ei ..imi bantuie mintea si mai nou si trupul.
Am lasat apa aproape rece sa-mi curga pe trup .. poate imi voi reveni la normal..Am stat sub dus pana am inghetat la propriu..intrasem intr-un fel de amorteala, din cauza apei care era atat de rece..Nu simteam mare lucru..doar o amorteala.
M-am trezit la realitate in momentul cand am auzit vocea Irinei, din camera:
- Matei, esti bine? Ai nevoie de ajutor?
- Sunt bine, ies imediat..
Era inca aici, am si uitat de ea! De ce nu adormise? Chiar nu aveam chef de nimeni langa mine.
Am iesit din baie si Irina ma astepta bagata in asternuturi, goala banuiesc..
O iubire pe hartie
- Interesant! Ca tot ai adus vorba, imi poti spune in ce tara locuiesti? Tara, doar tara..:))
-Germania
- Ups, frumoasa limba..mi-am dezvoltat limbajul semnelor de mic, m-as desurca de minune
-Noroc ca nu esti nevoit sa-l si aplici
- Frumos punctat. Am retinut, nici nu ma asteptam la o invitatie din partea ta :))
-Inseamna ca am inceput sa ne intelegem
-Stii, am stat deseori si am incercat sa-mi imaginez cum pictezi, ce pictezi! Am o curiozitate morbida in tot ceea ce tine de tine
- Sunt convinsa, intodeauna este asa la inceput! -Insinuanta, normal!..Scumpa mea, toate ciorile sunt negre dar fiecare este diferita in felul ei
- Ha ha ha, mda.. Ce pot spune, interesanta comparatie!
- Interesant! Ca tot ai adus vorba, imi poti spune in ce tara locuiesti? Tara, doar tara..:))
-Germania
- Ups, frumoasa limba..mi-am dezvoltat limbajul semnelor de mic, m-as desurca de minune
-Noroc ca nu esti nevoit sa-l si aplici
- Frumos punctat. Am retinut, nici nu ma asteptam la o invitatie din partea ta :))
-Inseamna ca am inceput sa ne intelegem
-Stii, am stat deseori si am incercat sa-mi imaginez cum pictezi, ce pictezi! Am o curiozitate morbida in tot ceea ce tine de tine
- Sunt convinsa, intodeauna este asa la inceput! -Insinuanta, normal!..Scumpa mea, toate ciorile sunt negre dar fiecare este diferita in felul ei
- Ha ha ha, mda.. Ce pot spune, interesanta comparatie!
sâmbătă, 27 iunie 2015
Credeam
ca am invins slabiciunea din mine. Asta pentru ca ma inarmasem cu un
scut urias, imi zadisem o fortareata, imi imghetasem tinutul si nimic nu
trecea de padurea inghetata in care lupii asteptau sa te sfasie de la
primul pas.
Dar tu, tu, te-ai transformat in corb si ai zburat peste padure, gerul nu te-a inghetat, ai trecut si de poarta ferecata si ai ajuns la zid. Ai crezut ca daca bati cu barosul o vei darama. Ai zburat in jurul meu pret de cateva zile, observand tot. Te-ai intors si ai inceput sa sfarmi zidul cu ciocul tau puternic. Putin cate putin. Si la fiecare bataie simteam cum ma desir...Precum un ghem de ata. Ma durea insistenta ta, faptul ca te aflai atat de aproape, ma lasa fara aer. Imi astupam urechile sa nu mai aud bataile tale regulate si meticuloase in zidurile mele. Ce te astepti sa gasesti o Ana intre ziduri?
De ce-ai venit? De ce insisti? Oare nu-ti este clar ca pe acolo nu se trece? Te-ai transfomat in corb si gandesti ca unul.
Cand vei intelege ca iubirea este antagonica?
Dar tu, tu, te-ai transformat in corb si ai zburat peste padure, gerul nu te-a inghetat, ai trecut si de poarta ferecata si ai ajuns la zid. Ai crezut ca daca bati cu barosul o vei darama. Ai zburat in jurul meu pret de cateva zile, observand tot. Te-ai intors si ai inceput sa sfarmi zidul cu ciocul tau puternic. Putin cate putin. Si la fiecare bataie simteam cum ma desir...Precum un ghem de ata. Ma durea insistenta ta, faptul ca te aflai atat de aproape, ma lasa fara aer. Imi astupam urechile sa nu mai aud bataile tale regulate si meticuloase in zidurile mele. Ce te astepti sa gasesti o Ana intre ziduri?
De ce-ai venit? De ce insisti? Oare nu-ti este clar ca pe acolo nu se trece? Te-ai transfomat in corb si gandesti ca unul.
Cand vei intelege ca iubirea este antagonica?
Eu
iubesc sa simt. Simteam ca iubesc. Iubesc hartia, hartia veche..are
miros de pamant. Hartia noua are tendinte jucause, aluneca, te
pacaleste. Hartia colorata te personalizeaza, te face sa zambesti. Imi
imaginez o lume facuta din hartie..de toate genurile..cum suntem si
noi.. sa fim suflete de hartie, cer de hartie, ploaie de hartie,
fericire de hartie, parcuri de hartie, iubire de hartie, cifre
de hartie si chiar oameni de hartie ..Cum ar fi sa-mi pot nota un gand
pe tine atunci cand te ating, dimineata sa-ti desenez baloane colorate
pe fata, cand ma superi sa-ti las numarul de telefon zmagalit pe spate
..sa ma poti suna..sa te pot ierta! Iar in toata aceasta lume minunata,
eu sa fiu singura ce se plimba cu un chibrit aprins in mana?!
Azi voi purta rosu
Am chef sa ma vopsesc din cap pana-n picioare in rosu.
Sa aleg o vopsea groasa poate putin grunjoasa
de un intens rosu febril,
culoarea rusinii, adeziva,
culoarea rusinilor,
un strat vascos de rose spulberate violent
care incet sa se usuce..
Culoarea macilor, florile vaporoase din zilele de vara,
un strat vascos care cu timpul sa crape
in hematii anacronice dispersate persuasiv
intr-o strigare de regret.
Apoi tacerea ambivalenta nevrotica
m-ar obliga sa ma uit in oglinda
cu ploapele mele grele de rosu germinat,
culoarea ipocriziei, picuratoare,
culoarea ipocriziilor.
As intepeni acolo
infierbantata de un rece rosu
reflectandu-ma lung, prostesc
cata placere in nebunia cromatica!
M-as lasa fotografiata, poate, pasiv
in acel patriarhal imens,
culoarea densitatiilor, tulburatoare,
nici macar nu-i culoarea mea preferata,
dar am chef de rosu,
culoarea lacrimilor-acel lichid
care ne circula prin vene
si zvacneste abundent
la emotii
la iritare
la dorinta
la nastere
si cel mai adesea la nimic
Am chef sa ma vopsesc din cap pana-n picioare in rosu.
Sa aleg o vopsea groasa poate putin grunjoasa
de un intens rosu febril,
culoarea rusinii, adeziva,
culoarea rusinilor,
un strat vascos de rose spulberate violent
care incet sa se usuce..
Culoarea macilor, florile vaporoase din zilele de vara,
un strat vascos care cu timpul sa crape
in hematii anacronice dispersate persuasiv
intr-o strigare de regret.
Apoi tacerea ambivalenta nevrotica
m-ar obliga sa ma uit in oglinda
cu ploapele mele grele de rosu germinat,
culoarea ipocriziei, picuratoare,
culoarea ipocriziilor.
As intepeni acolo
infierbantata de un rece rosu
reflectandu-ma lung, prostesc
cata placere in nebunia cromatica!
M-as lasa fotografiata, poate, pasiv
in acel patriarhal imens,
culoarea densitatiilor, tulburatoare,
nici macar nu-i culoarea mea preferata,
dar am chef de rosu,
culoarea lacrimilor-acel lichid
care ne circula prin vene
si zvacneste abundent
la emotii
la iritare
la dorinta
la nastere
si cel mai adesea la nimic
vineri, 26 iunie 2015
Las ploaia sa te acopere de haine..iar cand pielea nu-ti va mai ajunge te
voi imbraca in cuvinte cu miros de cafea si mere verzi. Apoi te voi
duce pe plaja noastra sa te incalzesc, te voi dezbraca de hainele ude si de
cuvinte, iti voi arunca bocanci in mare si te voi privi asa, gol si
pierdut..Ne vom juca cu apusul si cu rasaritul..vom calatorii de la tine
spre mine. Am calculat si timpul ne permite sa pornim la pas acoperiti
de cer si stele, in bataia vantului..cu ploaia in fata aratandu-ne
calea, cu fulgere ce ne lumineaza in momentele de real intuneric..unde
vom ajunge..nici noi nu stim..poate fi doar o clipa..o viata intr-o
clipa..Doar o fantezie! Mergem?
Stii, ma intreb daca simti cand iti respir in ceafa..usor..lin...ma
lipesc de tine si inchid ochii..ma doare atingerea ta..astazi am reusit
sa ii dau cuvantului "umar" hainele jos de pe el. M-am cutremurat..mi-am
potrivit respiratia cu a ta..raspiram acelasi aer la aceasi
intensitate..si te intrebi..ce poate fi?!..Te scuturi.. ca si cand te-a
trecut un fior si ti-a rascolit sufletul..Eram doar eu iubitule, in
momentele mele cu tine!
Azi mi-am intors buzunarele pe dos si am dat de cateva firimituri de
lumina. Degetele imi erau tocite din cauza intunericului. .. Doar un
felinar vechi viseaza sa ajunga pe luna si sa lumineze tot
universul..Asa am sa te plimb pe undele literelor..un fel de scuza
inerenta de-a comunica cu tine ..intr-un fel sau altul
Peste
tot miroase a flori..Zambesc, chiar zambesc..cum sa-ti miroasa a flori
in plina zi..Mirosul acela greu si inecacios de flori..de la
imormantare..va aduce-ti aminte ..caldura, tamaie si miros de
flori..Totul este atât de inexplicabil, încât mă doare inutilitatea
ideilor. Nimicnicia acestei lumi, în care durerea se afirmă ca
realitate, transformă negativitatea în lege. Cu cât existenţa lumii pare
mai iluzorie, cu atât devine mai reală suferinţa ca o compensaţie. Nu
există scăpare de suferinţă atât cât trăieşti; dar moartea nu e o
soluţie, deoarece ea, rezolvând totul, nu rezolvă totuşi nimic. Nu se
poate găsi lumii nicio explicare şi nicio justificare. Vremelnicia,
nimicnicia şi zădărnicia ei să ne doară cel mai puţin, precum tot aşa de
puţin să ne doară că viaţa ne este dată ca să murim. Dar să ne doară
faptul că într-o astfel de viaţă trebuie să ştim, în fiecare clipă, că
vom muri. Când n-ai avea conştiinţa morţii, viaţa, dacă n-ar fi un
deliciu, în niciun caz n-ar fi o povară. Şi orice viaţă infectată de
teama de moarte este o povară. De ce omului i s-a dat viaţa ca să se
teamă de moarte şi de ce viaţa este atât de impură în om? De ce trăim ca
să ştim că murim, de ce trebuie sa mirosim a flori?
Mă plimb pe la intersecţia insomniilor. Caut cu disperare un sens care să-ntoarcă nicăieriul din pretutindeni. Sunt încă vie şi-n mine plouă cu negaţie. În staţia de autobuz e o eternitate ieşită din uz. Traversez strada: pe trecerea de pietoni, umbre şi boli. Ajung pe trotuar, ridic fruntea sus încercând să cer ajutor: Nimic - apatie providențială. Se prăbuşesc pe mine doar stropii renegaţi de nori. Mă-ntorc acasă târându-mă pe scările existenţei. Uşa e deschisă şi miroase-a nefiinţă, privesc moartea aşezată la masă - eu plâng, iar moartea-mi mănâncă din viaţă...dar miroase a flori ...ironic, nu ?
Mă plimb pe la intersecţia insomniilor. Caut cu disperare un sens care să-ntoarcă nicăieriul din pretutindeni. Sunt încă vie şi-n mine plouă cu negaţie. În staţia de autobuz e o eternitate ieşită din uz. Traversez strada: pe trecerea de pietoni, umbre şi boli. Ajung pe trotuar, ridic fruntea sus încercând să cer ajutor: Nimic - apatie providențială. Se prăbuşesc pe mine doar stropii renegaţi de nori. Mă-ntorc acasă târându-mă pe scările existenţei. Uşa e deschisă şi miroase-a nefiinţă, privesc moartea aşezată la masă - eu plâng, iar moartea-mi mănâncă din viaţă...dar miroase a flori ...ironic, nu ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)