Ce rost mai are pianul atunci cand sufletul isi canta singur ariile. Ce rost mai au funeraliile cand tu deja esti un cadavru viu… alergi dintr-un colt in altul sperand sa te gasesti pe tine, dar nu gasesti nimic. Asculti ecourile infinitului, asculti lacrimile care se lovesc de o podea rece, asculti regretele, asculti pana si greselile in momentul in care nu mai ai ce gresi.

Promite-mi ca urmatoarea ploaie mi-o dedici mie

Promite-mi ca ai sa dansezi cu mine in ploaie

Promite-mi ca la fiecare ploaia ai sa te gandesti la mine.

 Promite-mi ca macar pentru 1 secunda ai sa opresti timpul in loc. 

 Promite-mi ca n-ai sa ma urasti.

 Promite-mi ca n-ai sa-mi reprosezi nimic. 

Promite-mi ca ai sa fi constant, ca n-ai sa te mai schimbi dupa cum bate vantul.

Zic: -Sa lasam ploaia sa ne spele sufletele, sa lasam ploaia sa ne ierte. Stii, ploaia ma va face sa te uit! Ea nu m-a dezamagit niciodata.

Poti tu sa-i spui vantului sa ma astepte? Poate pe tine te asculta...doar e prietenul tau!

 Rise and shine!

 

 

 Exista ceva ce timpul nu poate schimba?
Trecutul . ala ramane indiferent de actiunile pe care le intreprindem ...

 

 

 

As vrea... sa te sarut, fara sa mai privesc orele cum trec... as vrea sa te ating, fara sa-mi mai impui limite... as vrea sa te aprind si sa te fac sa traiesti, din nou, senzatii imposibile, inimaginabile, ireale... as vrea sa-ti scriu cuvinte pe care nimeni altcineva sa nu le mai citeasca... as vrea sa fac timpul sa se opreasca din nou, iar Tu sa-mi spui, sfârsit, ca nici nu stii cum a trecut deja... as vrea... chiar daca ar fi sa dureze doar o noapte, sau... o eternitate... si atunci, te întreb: Ce faci, accepti?... Eu, as vrea..Dar stai, totul face parte din trecut!!

 

 

Tehnic vorbind , fiecare primeste un suflet "din fabrica" dar fiecare il foloseste cum crede de cuviinta. Defapt asta e frumusetea unui suflet. Poti sa faci ce vrei cu el. Sa il tatuezi , sa il schimonosesti , imbogatesti , golesti sau sa il incarci cu tot ce crezi tu. E ca o pagina goala , unii scriu pe el iar altii il pastreaza asa cum e el. Nu, nu exista un om fara suflet , dar e o proprietate personala desi daca te straduiesti il poti fura cuiva ... si nu e corect mereu,nu ?

 Tehnic vorbind ai dreptate, scumpul meu ! Si daca se intampla atunci ..ce ne facem? Ne ascundem in tacere, fugim de  noi ..ne amagim, ne mintim ca nu simtim..Simti mirosul fricii? O, da! Teama aceea care ne cuprinde in noptile nedormite sau in paharele consumate fara noima..toate pentru a numai simti teama..sau pentru a ne amorti simtirile..O rezolvare ce se cere pe moment cu efect de durata, sau ?!!!

Nu sunt fanul numarul 1 al omenirii , nici macar top 3 miliarde , dar vreau sa dau o sansa si altora. Eu nu am o fortareata , am un castel pentru ca uneori e primitor , alteori e repulsiv si asta tine doar de mine , dar o fortareata ramane o fortareata indiferent cum ai privi-o draga mea

ABSOLUT ! Defapt noi suntem rezultatul persoanelor cu care intram in contact , imprumutam de la ei absolut tot ...trasaturi , trairi , emotii , calitati si defecte dar cu toate astea se numeste "personalitate" , ironic, nu ?

Tot castelul ? Habar n-am ... Lenea din castelul tau ? Un calau cu un bici in mana care chinuie niste indivizi legati de maini si picioare in subsolul castelului

 M-am imbracat in mere verzi, menta si apa rece..Am sperat ca-mi voi ingheta sentimentele..Am reusit sa le elimin..prin lacrimi..ce-mi inunda fata..sunt cumva in ton cu vremea..Afara ploua, in sufletul meu ploua, iar ochii tin isonul..Doar eu privesc pierduta si din cand in cand te strig,,,asa cum stiu doar eu..inauntrul meu, tare..inabusit..cu ecou..oare ma poti auzi? Oare tresari vreodata la durerea mea? Ii strig univesului sa te caute, sa duca la tine cea mai ramas din mine..Si voi pleca..voi iesi pe stada, printre oameni..printre picaturile de ploaie, un cer plumburiu deasupra mea, trist si el ca si mine..La o altitudine de 4000 metri este o temperatura de -58 grade..Ar fi suficient cat sa-mi inghete sufletul..Da, sufletul!..Eu as muri instantaneu..Dar sufletul!..Ar ingheta si el?..Sau ar cobora pe pamant sa te caute si sa-ti dea de veste..sa te loveasca atat de tare incat sa simti dintr-o data ca te doare inima si-ti plange sufletul, in tine se isca un gol imens care nu are logica..sa-ti inghete simturile..sa ametesti, sa nu intelegi de ce te sfarsesti..sa cauti cu privirea, cu mintea, cu sufletul in toate zarile sa vezi de unde vine durerea..sa nu zaresti nimic... si totusi sa stii ca ceva a murit in tine in clipa aceea..si doare...

Poate că timpul vindecă rănile, dar este un cosmetician mizerabil.